e destepti…


Zeflemeaua (Poezie de Camil Petrescu)

 

Are dreptate, din nefericire pentru acest popor ce inca nu isi poate reveni dupa peste un sfert de secol. „…Acest eşec se vede şi în disfuncţionalităţile grave ale unor instituţii şi organizaţii de la care s-ar aştepta să fie modele şi repere pentru o naţiune supusă fără întrerupere manipulărilor şi unui proces de deculturalizare şi ştergere a identităţii cum rar s-a văzut în istoria noastră.

Academia Română este cvasiabsentă din peisaj, Ministerul Culturii se ocupă de orice altceva numai de cultură nu, institutele culturale lucrează pe sistem clientelar, Ministerul Educaţiei bulveresează pe toată lumea implicată în învăţământ cu schimbările din fiecare an, mass-media susţine interese individuale şi de grup care nu au de a face cu interesele acestei ţări, cuvântul cu adevărat liber ajungând rareori la urechile şi sub ochii publicului.

Uniunea Scriitorilor oferă, la rândul ei, imaginea unei elite intelectuale aflate în derivă, prinsă în comportamente de clan…”

–––––––––– ––––––––
Zeflemeaua (Poezie de Camil Petrescu)

*In numai „cateva strofe” – marele scriitor Camil Petrescu face PORTRETUL
natiei noastre !!!Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a
fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El
pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în
special, ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că
„Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă
la iluzia cunoașterii absolute a omului”.*

ZEFLEMEAUA Motto: „Românii e deştepţi!“. scrisa de CAMIL PETRESCU

Cînd va veni sfîrşitul lumii

Românii nu vor fi atenţi

Isus a spus: „Talita kumi“

Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul

În miez de noapte va sosi

Femeia va dormi, iar soţul

Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei

Şi totul luăm Continuă lectura

Citat

Iarna


labisTotu-i alb în jur cât vezi

Noi podoabe pomii-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna Iarna-n goana trece
În calesti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne si hazlii.
Prin odai miroase-a pâine,
A fum cald si amarui
Zgreaptana la usa-un câine
Sa-si primeasca partea lui…
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremuri de-odinioara,
Vremi ce-n veci n-au sa mai fie.

labis

La 2 decembrie 1935, se nastea marele poet, Nicolae Labis. La numai 21 ani, se spune ca acesta a fost ucis de catre Securitate!

În noaptea de 9-10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore cu cunoștințe și băuse cafea și țuică la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, a plecat să ia un tramvai. El a fost condus acasă de Maria Polevoi, o dansatoare în trupa Armatei pe care o întâlnise în acea seară. Era după miezul nopții și mijlocul de transport public tocmai a început să se miște de pe loc. Aparent, el și-a pierdut echilibrul și a fost prins în grilajul dintre vagoane, lovindu-se cu capul de trotuar și fiind târât pe o distanță scurtă. O investigație oficială stabilește că ebrietatea a fost cauza căderii lui, dosarul fiind rapid închis. Locul accidentului din Piața Universității se afla peste drum de Spitalul Colțea unde a fost transportat imediat. Măduva spinării a fost secționată, trupul fiind paralizat (la 02:30 un chirurg a notat: „traume craniene și vertebrale, paralizie”). Spre zori, el a fost dus la Spitalul de Urgență. Acolo, el a șoptit un poem pentru prietenul său Aurel Covaci:

Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă…

Imediat după accident, istoricul literar Alexandru Oprea a propus din nou eliminarea lui din UTM. În ciuda eforturilor medicilor și o mobilizare spirituală enormă de către colegii săi, cunoștințe și prieteni, starea lui s-a înrăutățit inexorabil. Pe 22 decembrie, la ora 2 dimineața, a murit. Două zile mai târziu, la amiază, persoane îndoliate s-au adunat la Casa Scriitorilor, unde mai mulți scriitori proeminenți au citit și poemul său Moartea Caprioarei. El a fost înmormântat la cimitirul Bellu, după ce procesiunea funerară a trecut prin fața mormântului lui Mihai Eminescu.

Nicolae Labis – Sunt Spiritul Adâncurilor

Eu sunt spiritul adâncurilor,
Traiesc în alta lume decât
voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai
frunzele
Amagitoarei neputinti sunt vestede.
Din când în
când
Ma urc în lumea voastra
În nopti grozav de
linistite si senine,
Si-atunci aprind mari focuri
Si
zamislesc comori
Uimindu-va pe cei ce
ma-ntelegeti.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În
apa luminoasa, minunata.
Sunt spiritul
adâncurilor,
Traiesc în alta lume decât voi.

Nicolae Labis – Moartea caprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit si a curs pe pamânt.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fântâna namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre târsuri,
Si brazii ma zgârie, rai si uscati.
Pornim amândoi vânatoarea de capre,
Vânatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tâmpla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa, straina si grea.

Asteptam într-un loc unde înca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni în sirag sa se-adape
Una câte una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac. Continuă lectura

Citat

A XI-a poruncă


„A XI-a poruncă” – Ion Minulescu

Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte –
Când simţi că păcatul te paşte!…

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge –
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti –
Aceeaşi piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şï zboară cu ele spre cer!…

Citat

Dragă Nichita,


Ploua infernal,

si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

(Nichita Stănescu – Ploaie în luna lui Marte)

********************************************************************************

Dragă Nichita, Continuă lectura

Citat

Poezia asta a lui Ion Creanga… o stiati ?



Mi-ar plăcea să cred că bunicu-meu patern s-a dus la protecţia consumatorului interbelică şi a reclamat: Societatea Cugetarea – Georgescu Delafras a editat operele pretins complete ale lui Creangă, pe care am dat lei 30. Spun pretins complete deoarece nu se regăsesc între ele Povestea lui Ionică cel prost şi Povestea poveştilor, xxxx!
Se regăseşte însă o poezie mult mai puţin cunoscută a autorului, Olteni la Iaşi. Dacă în Povestea poveştilor Creangă se exprimă antisemit doar prin expresia nu foarte tranşantă Şi pxxa mea şi trei bani, ş-o căruţă de Jidani, să-l vedeţi în Olteni la Iaşi!

Citat

POEM PENTRU PRIETENI


 

„Poem pentru prieteni”

– Jorge Luis Borges –

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii,
nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri,
dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.

Nu pot să schimb trecutul şi Continuă lectura