La multi ani, maestre, Radu Beligan, la cei 93 de frumosi ani!


Radu Beligan – 93 ani

La Mulţi Ani, Inegalabilului Radu Beligan!

Un genial actor, un fin cărturar, un Moliere altoit cu Urmuz şi Caragiale

Un genial actor, un fin cărturar, un Moliere altoit cu Urmuz şi Caragiale

Radu Beligan, un senior al scenei romane

Este incredibil că astăzi Radu Beligan împlineşte 93 de ani. Un talent înnăscut şi crescut numai din fibre, umor, fineţe, limpezime, cultură, vibraţie, conştiinţă, inteligenţă de laser, clarviziune de fulger, o ureche muzicală extraordinară, precizia unui arcaş în marile simboluri şi în pluralitatea de sensuri. Exercită o uluitoare fascinaţie asupra publicului care merge cu el din prima secundă.

Născut în Moldova lângă Bacău, a admirat întotdeauna şăgălnicia şi umorul moldoveanului, fineţea sfătoasă şi neaşteptată a ironiei. Pentru Radu Beligan timpul parcă a rămas în loc, are aceeaşi siluetă juvenilă, aceeaşi impecabilă eleganţă, aceeaşi voce de neconfundat, aceeaşi rigoare în pregătirea rolurilor, acelaşi respect pentru replică, iar în ultimul timp aceeaşi rigurozitate ca regizor.

Un senior al scenei, Radu Beligan este o personalitate unică, irepetabilă, aşa cum în „Tabelul lui Mendeleev”, elementele descoperite de-a lungul timpului reprezintă un unicat în plămada Naturii. El este unic dacă-l privim şi ca personalitate artistică, şi ca om.

cu_angela_gheorghiu%2c_victor_rebengiuc_si_johnny_raducanu.jpg

Cu Angela Gheorghiu, Victor Rebengiuc si Johnny Raducanu

A iubit întotdeauna teatrul. Cu patimă. Cu tenacitate. Aşa cum afirma, în volumul „Note de insomniac”, „Iubesc teatrul, care este arta de a povesti opoziţiile. Teatrul te învaţă să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe celălalt”. A privit dincolo de scenă. Dincolo de replici. A înţeles personajele. A avut parteneri celebri de scenă, dar şi de echipă, „într-un soi de confrerie secretă, în care un grup de iniţiaţi în tainele alchimiei teatrale îşi comunicau cu generozitate experienţele şi scoteau împreună, seară de seară, aurul din piesele jucate”, figuri legendare ca Alexandru Giugaru, „un fel de Gargantua”, Liviu Rebreanu, pentru care teatrul era o formă de comunicare privilegiată cu publicul, Eugen Ionescu, „care a asistat la spectacolul magnific cu «Rinocerii» de la Bucureşti, dar şi de la Paris (în Sala Elvire Popesco), Tudor Vianu, George Vraca, „un bărbat superb de o frumuseţe virilă şi un actor nepereche, de o nobleţe pe care ştia să o dăruiască eroilor săi”, Victor Eftimiu, Ion Barbu, Ion Iancovescu, Şerban Cioculescu, Lucian Pintilie, Toma Caragiu, „artistul aflat într-o permanentă tensiune a spiritului, care punea într-o lumină violentă, paroxistică situaţia trăită”, dar şi, mai recent, pe Marin Moraru şi Gheorghe Dinică. L-a cunoscut pe Maurice Chevalier, despre care îşi aminteşte că, la 84 de ani, spunea: „Aş vrea să mor «en beauté», spectaculos. De pildă, să semnez un contract cu Televiziunea şi, când mi-o suna ceasul, să fiu filmat în direct. Aş încerca să zâmbesc şi să spun: Doamnelor şi Domnilor, vă mulţmesc şi… la revedere”.

cu_marin_moraru_si_gheorghe_dinica_in_tache%2c_ianke_si_cadir.jpg

Cu Marin Moraru si Gheorghe Dinica in Tache, Ianke si Cadir Continuă lectura