Despre dragoste


O frumoasa lectie de viata pentru toate varstele – „Despre dragoste” (interviu cu Ovidiu Bojor).

DESPRE DRAGOSTE:

Ovidiu Bojor – este academician, farmacist de renume si autor a zeci
de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si
iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si
un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un
zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele,
veche de 52 de ani

– Se sopteste pe la colturi ca aveti o casnicie de invidiat. Domnule
Bojor, povestiti-ne, va rugam, cum ati cunoscut-o pe sotia dvs.
– Ne-am cunoscut cand eram studenti, in trenul Bucuresti – Gheorghieni.
Eram responsabil cu sportul, la Comitetul Sindical al Facultatii de Medicina
din Bucuresti si organizasem o excursie, cu studenti si profesori, in
Muntii Suhard, la schi. Plecaseram toti, cu un tren personal, de
noapte. Nu erau multe locuri de dormit, asa ca in compartiment i-am
lasat pe ceilalti sa doarma pe locurile de dedesubt, iar noi doi ne-am
suit, ca niste alpinisti, tocmai… in plasa in care se puneau
bagajele. Acolo, la inaltime, am povestit jumatate de noapte si am si
adormit la un moment dat. Cand am ajuns insa la cabana, si toti au fost
repartizati in camere, s-a dovedit ca eu am ramas fara pat. Asa ca
fetele m-au luat in dormitorul lor. Eram eu si opt fete, ca un sultan
cu opt cadane. Nu m-au lasat pana nu mi-au legat un turban pe cap, iar
ele si-au legat cearsafuri albe. (rade) Atunci s-a nascut frumoasa
poveste de dragoste dintre mine si Mioara. Ani de-a randul apoi am tot
urcat pe culmi amandoi. Eu ma ocupam si cu cartarea muntilor. Plecam
si, cate sase, sapte zile, nu intalneam picior de om. Jumatate din
Carpati i-am facut impreuna.

– Ati implinit, nu de mult, 50 de ani de casnicie. Cum e dragostea la
varsta asta?
– E o dragoste platonica, frumoasa, tandra si inteleapta.
E o iubire foarte spiritualizata. Acum doi ani, am sarbatorit nunta de
aur la Manastirea Pangarati, o cetate din secolul 14, din judetul
Neamt. O prietena foarte buna de acolo, Iulia Barbu, care a vrut sa fie
si nasa noastra, a organizat totul absolut minunat. Am avut 25 de
invitati. S-a facut o slujba frumoasa, in biserica, si apoi am fost la
masa. Au fost clipe extraordinare, care ne-au inaltat spiritual, ne-au
facut sa continuam drumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie si
totdeauna cu fata la lumina. La varsta noastra, e mai important ca
oricand sa mergi cu fata spre lumina, spre bucurie, spre Dumnezeu.

– Ati gasit in toti anii acestia reteta unei casnicii care sa nu
schiopateze?
– Secretul sta ascuns in anii de dinainte de casnicie. Eu
le recomand tuturor sa nu se aprinda la prima scanteie. Si sa fie
prieteni – doi, trei, patru ani inainte.Sa nu se arunce intr-o valtoare
pasionala, din care nu se alege nimic. In anii acestia de prietenie, se
verifica totul si se calmeaza toate conflictele: diferentele
financiare, ca unul are mai multi bani, ca altul are mai putini, ca
unul e mai cheltuitor, ca altul e mai dezordonat sau mai incapatanat,
si asa mai departe. La fel si cu cele intelectuale si spirituale. Noi,
inainte sa ne casatorim, ne-am si certat, ne-am si despartit, pana ce
am lamurit absolut toate lucrurile intre noi. Eu eram o fire mai iute,
un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blanda, mai intelegatoare.
Casatoria, sa stiti, nu rezolva asperitatile, ci le accentueaza. De
aceea, cand intri in ea, iubirea ta trebuie sa fie limpede si curatata,
nu tulbure si maloasa. Casnicia nu se face cu gandul ca unele lucruri
se rezolva pe parcurs. Casnicia e un pas definitiv, care nu trebuie
facut in pripa, ci cu seriozitate. Daca ai luat drumul asta, trebuie
apoi sa-l urmezi cu devotament, concesie si intelegere permanenta
pentru cel de langa tine. In epoca moderna, casniciile esueaza adesea,
pentru ca s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte
important in dragoste. Asteptarea e cea care face lucrurile sa creasca,
le umple de mister si de farmec, le da greutate. Astepti, cu emotie, sa
afli daca femeia pe care o placi va fi tandra sau jucausa, daca va sti
sa te mangaie. Cand aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea
Bistritei si am poposit sa dormim la unul din cei unsprezece frati ai
familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion
Creanga). In seara aceea se adunasera acolo vanatori si pescari sa-l
asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu. Imi aduc si acum aminte cum
povestea cu vocea lui groasa si leganata: „Mai, copii, maaaaai, sa
stiti un luuuuucru: la pescuit, la vanatooooare si in draaagoste,
preliminariile sunt totul!”. (rade) Ai tras glontul, ai doborat
caprioara! Actul sexual, in sine, reduce totul la nimic. Mai ales ca
dupa aceea, in loc sa mai stea sa-si mangaie sotia, sa o copleseasca de
afectiune, cei mai multi se intorc pe spate si sforaie.

– Totusi, de-a lungul unei casatorii, oamenii se schimba, nu mai
traiesc emotia de la inceput, ca atunci cand si-au jurat credinta.
Prietenia preliminara nu garanteaza mereu fericirea.
– Oamenii nu se schimba fundamental, ei raman aceiasi, ce se schimba
sunt niste preocupari exterioare. Iar daca intr-adevar se schimba,
raceala care apare e cel mai adesea din vina amandurora, ca n-au stiut
cum sa hraneasca focul de la inceput si ca focul lor nu a avut si suport
spiritual, in credinta. Oamenii ii acuza pe ceilalti ca s-au schimbat
cand, de fapt, ei asa fusesera dintotdeauna, doar ca valvataia de la
inceput i-a orbit. Si apoi se trezesc ca nu le mai place de cel pe care
si l-au ales si incearca sa-l modifice dupa gustul lor. Asta e semnul
ca lipseste iubirea adevarata. De aceea, repet, nu-i decat o solutie:
deschideti bine ochii, inainte sa va legati la cap.

„Vibratia iubirii rezista si in moarte”
– Ce e de facut cand incep sa apara conflictele, cand intre soti
intervin raceala si tradarea? Continuă lectura

Anunțuri

„Lasă-te purtat de val!”


ImagineCuplul cu cea mai LUNGĂ CĂSĂTORIE din SUA, după 80 de ani împreună declară: „Nu ne-am săturat unul de celălalt”

Cuplul John şi Ann Betar din Connecticut se poate mândri cu cea mai îndelungată căsătorie din SUA: vor împlini 81 de ani împreună în noiembrie.

Care este secretul lor?

„Lasă-te purtat de val!”, spune John, care a împlinit 101 ani. Mai mult, cei doi spun că încă nu s-au săturat unul de celălalt.

Soţia sa, Ann, spune, la rândul său: „Am fost foarte norocoşi. Pot să repet asta de mai multe ori. E dragoste necondiţionată şi înţelegere. Avem asta. Ne considerăm binecuvântaţi”.

Cei doi au fugit împreună în 1932, atunci când John avea 21 de ani şi Ann avea 17, şi s-au îndrăgostit unul de celălalt pentru că au crescut împreună. John şi Ann au fost nominalizaţi pentru titlul de „Cel mai Longeviv Cuplu din SUA” (existând, evident, posibilitatea ca alte cupluri să aibă căsătorii la fel de îndelungate, însă nu sunt cunoscute).

Cei doi au 5 copii, 14 nepoţi şi 16 strănepoţi, şi vor fi onoraţi printr-o ceremonie sâmbătă, scrie Huffington Post, la casa uneia dintre nepoatele lor.

sursa

Citat

Ghid de stabilire a obiectivelor in afaceri, cariera si viata



Obiectivele ar trebui sa sublinieze oportunitatile lumii exterioare, corelate insa cu posibilitatile reale ale companiei. Ram Charan, unul dintre cei mai renumiti consilieri pe probleme de business din lume (si-a oferit serviciile unor mari companii precum GE, Bank of America, DuPont, Home Depot, 3M si Verizon), ne prezinta cateva repere care trebuie luate in considerare in stabilirea tintelor.

Gandeste asupra CUM sa faci!

Afirmatia “Ne-am propus cresterea afacerilor” nu este suficienta, in timp ce “Vom creste mai repede decat competitorii nostri”, este deja mai bine, dar inca vag.

Este nevoie de lucruri mai concrete: “Vom creste in urmatorii cinci ani de doua ori mai repede decat PIB-ul. O treime din aceasta crestere va fi alimentata de lansarea de noi produse, rezultatul unei mariri procentuale cu 25% a investitiilor in cercetare si dezvoltare.”

Stabileste-ti obiectivele intr-un mod foarte clar, dar totodata intelege cum vor fi realizate. Mai precis, incearca sa afli care ar putea fi efectele acestora si implicatiile asupra propriului business.

Implica-i si pe ceilalti! 

Trebuie oferita angajatilor implicati in realizarea obiectivelor sansa de a isi expune punctul de vedere in legatura cu target-urile stabilite. Veti sti astfel ca nu ati omis nimic important si va puteti da seama de cat de realistice sunt obiectivele.

Unii refuza sa isi exprime opiniile pentru ca nu vor sa fie trasi la raspundere, iar altii deoarece sunt convinsi ca atingerea obiectivelor in cauza vor dauna afacerii. Totusi, angajatii/colaboratorii/membrii familiei vor fi mult mai implicati in ceea ce priveste rezultatele companiei/organizatiei/familiei daca au contribuit cu ceva la stabilirea tintelor/target-urilor.

Ia in considerare interactiunea dintre obiective! 

Urmarirea unui singur tel – indiferent care ar fi acesta: cresterea profitului, a veniturilor, a cotei de piata sau a valorii actiunilor – va duce, in mod cert, la distorsionarea afacerii, pentru ca va canaliza toate eforturile. Solutia o reprezinta stabilirea unui complex de obiective, a caror interactiune va trebui insa bine analizata.

Nu exista nicio companie/afacere care sa maximizeze totul dintr-o data. Asigurati-va inainte de stabilirea setului de obiective ca acestea pot fi indeplinite simultan, ca se completeaza reciproc.

Tine cont de context !

Obiectivele trebuie stabilite in corelatie cu oportunitatile existente in interiorul sau in afara organizatiei sau departamentului, fie ca e vorba de aparitia unui nou segment de consumatori sau de posibilitatea retehnologizarii lantului de aprovizionare.

Trebuie sa ganditi la nivel global, sa priviti mereu inainte, niciodata inapoi si sa fiti intotdeauna gata sa reactionati la schimbarile mediului de afaceri, si mai ales la strategiile concurentei.

Tine cont ca lucrurile se schimba!

Un lider care schimba obiectivele pentru ca nu este hotarat creeaza confuzie si isi pierde credibilitatea. Aceasta nu inseamna ca odata stabilite niste teluri, acestea nu mai necesita ajustari, indiferent de conjuctura.

Obiective care au fost bine intemeiate pot deveni eronate la un moment dat, datorita schimabrilor survenite in mediul economic, legislativ, politic sau social. De aceea, un lider trebuie sa dea dovada de multa flexibilitate si sa fie capabil sa se adapteze la modificarile pietei.

Citat

Familia – un arbore magic


Despre familii frumoase si familii temerare citi aici si aici

De curand, a aparut la editura Philobia cartea “Ma dor stramosii. Psihogenealogia sau cum sa ne schimbam viitorul cunoscandu-ne trecutul”, sub forma unei colectii de interviuri cu cele mai mari nume la ora actuala in domeniul psihogenealogiei si al abordarii transgenerationale.

Redau mai jos cateva fragmente din interviul cu Alejandro Jodorowski, om de teatru, scenarist, specialist in tarot si creator al unei forme originale de psihoterapie samanica, numita “psihomagie”, unul dintre primii care au descoperit importanta arborelui genealogic in constituirea psihicului uman:

“-Mai intai, trebuie sa stim sa ne plasam pe noi insine in propriul arbore genealogic si sa intelegem ca acest arbore nu apartine trecutului: el este foarte viu si prezent, in interiorul fiecaruia dintre noi! Arborele traieste in mine. Eu sunt arborele. Eu sunt intreaga mea familie. Atinge-mi piciorul drept si tata o sa inceapa sa vorbeasca, pune-mi mana pe umarul stang si bunica o sa inceapa sa geama! Cand ma cufund in trecutul meu, intru, de asemenea, in cel al parintilor mei si al strabunilor. Nu avem probleme individuale: intreaga familie este in joc: inconstientul familial exista. De indata ce constientizati ceva, faceti toata familia sa constientizeze acel lucru. Sunteti ca o lumina. Cand un mar apare dintr-un arbore, tot arborele se bucura. Daca va faceti treaba cum trebuie, va curatati de uscaciuni intregul arbore genealogic.

Problema este ca multi oameni se ataseaza de suferintele lor. O femeie se vaita: <M-a parasit iubitul.> Eu ii spun< Vom analiza motivul. >Ea nu-i de acord: <Nu, n-are rost. Stiu ca sufar, dar asa si trebuie.> Eu ce sa mai fac atunci? Probabil femeia gandeste asa pentru ca in copilarie nu a avut parte de afectiune si a ajuns sa nu se mai recunoasca pe sine insasi decat in suferinta. Multi oameni destesta sa sufere, dar nu se pot detasa de suferinta, pentru ca tocmai asta le da senzatia ca traiesc.

– Ce e de facut, atunci? Continuă lectura