Citat

Povestea adevărată a uneia dintre cele mai mari românce


 Maria Tănase, cea de la a cărei naştere s-au împlinit, pe 25 septembrie, 98 de ani, cea care a cântat pentru prima oară în faţa publicului de la Căminul Cultural din cartier (în 1921), cea care a fost aleasă să reprezinte cântecul popular românesc, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la New York din anul 1939, cea a cărei muzică a fost interzisă de regimul legionar, cea care îşi dăruia cele mai scumpe rochii fetelor tinere şi sărace pe care le întâlnea în drumurile ei, cea care avea dosar la Securitate, cea care s-a iubit cu Brâncuşi, cea care a fost însoţită pe ultimul drum de un val de oameni, cum numai la moartea vreunui mai mare al lumii se poate vedea.
Maria Tănase – una dintre cele mai mari românce. O personalitate dincolo de pragul scenei pe care i se învolbura cântul. O poveste de viaţă atât de adevărată, încât dacă ar fi să fie ecranizată, acest lucru ar trebui făcut cu mare grijă, pentru a nu cădea în păcatul „telenovelizării”. Amanţii, dosarul de la Securitate sau faptul că a apărut într-un pictorial jucând şah nu-i pot ştirbi imaginea.

“Mărie şi Mărioară”

Avea părul bălai şi ochi verzi. Florarul Ion Tănase din mahalaua Cărămidari, iubitor de teatru şi de operetă, era tare mândru de fata lui: când se punea pe cântat trezea la viaţă mahalaua. Documentele amintesc cum, în 1928, la numai 15 ani, i se propune să participe la ediţia din acel an a concursului „Miss România“. Maria îmbracă o rochie imprimată cu flori de măr (croită de sora ei mai mare), şi ajunge în faţa comisiei. Totul la superlativ, până când trece la proba costumului de baie. Verdictul este rapid: are picioare prea groase! Măria şi Mărioara noastră se mânie, şi se duce direct la Balul Presei de la Cercul Militar. Acolo cânta o orechestră renumită, cea ”a lui Iduardo Bianco”. La un moment dat, dansează numai fata florarului, care pluteşte de fapt, orchestra ţine ritmul după paşii ei, acordeoanele aproape că se rup. Să nu uitaţi niciodată această ”scenă”, deoarece aici este cu adevărat Ea.
A doua zi presa bucureşteană vuia, încercând să afle cine este „dansatoarea de la Balul Presei“. În cartea „Maria cea fără de moarte” (2003), Gaby Michailescu-omul care a fost impresarul artistei, povesteşte că frumuseţea ei a fost atunci apreciată de un tânăr medic de la Spitalul Central, care o cucereşte şi îi “dăruieşte” un copil. Medicul îi propune Mariei să avorteze, iar ea nu mai putea avea niciodată copii.
Pe la 17 ani se angajează casieriţă la Herdan, un restaurant unde se mânca pe săturate cu numai şapte lei. Apoi, într-o zi, Constantin Tănase a dat sfoară-n ţară că Teatrul Cărăbuş caută tineri talentaţi pentru muzica uşoară. Astfel, în 1934, la Grădina Cărăbuş putea fi văzut un afiş pe care apărea numele Mary Atanasiu… Maria reuşise…Ce a urmat este istorie. S-a încetăţenit chiar ideea că nu mai este aproape nimic de spus despre ea. Dar cum istoria cedează în zilele noastre locul aspectelor picante din viaţa unui om, să spunem că vom scoate în evidenţă nu picanterii, ci…aproape cum a fost cu adevărat o femeie de neuitat atât în viaţă, cât şi ”în moarte”.

”Şi-nc-o-dată, măi băieţi”
A tot cântat, a bătut ţara în lung şi-n lat, a făcut turnee in Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa, Statele Unite, a cântat în faţa politicienilor, ambasadorilor, regilor, preşedinţilor, a alinat suferinţele răniţilor. Şi-a perfecţionat limba franceză- din cauza căreia nu promovase cândva în clasa a IV-a, ajungând să cânte pe înţelesul…marelui Paris. Din octombrie 1940 muzica Mariei Tanase este interzisă de regimul legionar, fiindu-i distruse toate plăcile de gramofon de la radio, precum şi matriţele de la casele de discuri.
A urmat o perioadă de câteva luni, în care Maria Tanase nu a mai fost prezentă pe scena muzicală, însă a revenit pe posturile de radio.
Regimul comunist nu a îndrăznit să o atingă, însă unele date ale trecutului ei erau deja bine puse la păstrat…Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa “Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică”, afirmă că Maria avea la sfârşitul anilor ’30 relaţii foarte apropiate cu Maurice Negre, corespondentul de la Bucureşti al agenţiei Havas şi rezident al serviciilor speciale franceze. În anul 1940, artista face un prim turneu în Turcia, şi are ocazia să cânte în faţa preşedintelui ţării- Iamet Inonu.
Istanbulul şi Ankara erau la acea vreme locul de întâlnire al agenţilor secreţi. La întoarcerea în ţară, Maria Tănase devine ţinta serviciului secret al armatei germane Abwehr, care încearcă (printr-un maior) să o recruteze. Conform unor date ale serviciului special de informaţii din România, condus de Eugen Cristescu, artista refuză. Istoricul Cristian Troncotă, autorul mai multor cărţi despre serviciile secrete consideră că Maria Tănase l-a ajutat mult pe Cristescu- numit în anul 1940 şeful serviciului român special de informaţii: „Se pare că celebra cîntăreaţă i-a facilitat lui Cristescu, într-o perioadă destul de dificilă, unele schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani“. În 1941, Maria este trimisă din nou în Turcia, tot la Ankara şi Istanbul, unde va susţine alături de orchestra condusă de Grigoraş Dinicu mai multe concerte.
Este adesea zărită alături de Alfred de Chastelain (care lucrase timp de 15 ani în România ca director al companiei petroliere „Unirea“). În februarie 1941, Chastelain părăseşte ţara noastră din cauza ruperii relaţiilor dintre regimul Antonescu şi Marea Britanie. El va prelua la Istanbul conducerea filialei SOE (structură a spionajului britanic) care includea România. În timpul turneului din Ankara, Chastelain îi va propune Mariei să nu se mai întoarcă în România, oferindu-i chiar şi o slujbă bine plătită la un post la radio.
Artista refuză şi revine în ţară, dar acuzaţiile de colaborare cu reţeaua de spionaj britanică îi dădeau târcoale. Apare şi momentul când devine colaboratoarea celei care îi făcuse dosar: Securitatea…Agent “de legătură şi influenţă”, nu agent “de culegere de informaţii”. Unii zic că lipsa banilor, alţii zic că a fost obligată, ceilalţi mai adaugă că şi alţi artişti făceau acelaşi lucru, ba chiar o turnau şi pe ea. De exemplu, Păstorel Teodoreanu va spune la un interogatoriu al Securităţii cât de…reacţionară era Maria. Să încercăm să rămânem în minte doar cu imaginea ei de artistă desăvârşită, care intra pe scenă chiar şi când avea febră de 40 de grade.

“Cine iubeşte şi lasă”
De la dosare, la iubire! Trecerea este bruscă, dar aşa era şi ea. “Iac-aşa”. Cine a ajutat-o când s-a lansat, câţi iubiţi a avut, acestea sunt lucruri ştiute, ori neştiute. Haideţi să zicem doar, referitor la începuturile Mariei în ale cântecului că norocul ei l-a reprezentat iubitul de atunci, Sandu Eliad, care a insistat pe lângă Harry Brauner, etnomuzicolog,pentru o primă audiţie.
Conform mărturiilor vremii, Maria Tănase era în particular o persoană încântătoare, o femeie cu simţul umorului şi cu simţul conversaţiei. Călătoriile în SUA şi în Franţa o transformaseră într-o cosmopolită, cu amici din aproape toate zonele lumii.
Pretendenţi au fost mulţi, printre ei numărându-se Ben Smith- un american supranumit „Regele aluminiului“, tânărul Sergiu Celibidache, deja sus-amintiţii Maurice Negre şi Alfred de Chastelain. Ben Smith este cel care a reuşit să o aibă ca logodnică, dar Maria l-a lăsat baltă când a venit vorba de căsătorie. “Cine iubeşte şi lasă”.
Dragostea ”la prima vedere” a fost însă Brâncuşi. Ea avea vreo 25 de ani, el vreo 62. “Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, i-a spus sculptorul. Au format un cuplu senzaţional, dar relaţia nu a durat mult.
În volumul “Brâncuşi – Amintiri şi exegeze”, semnat de Petre Pandrea, este povestită aventura celor doi.
“Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal (…) să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (n.r. – cum era alintat sculptorul de apropiaţi)”. Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru Maria ”a durat exact cât trebuia”!

“Când o fi la moartea mea”
Fumătoare înrăită, s-a stins de un cancer la plămâni, la 22 iunie 1963. Dictase înainte de moarte unui notar ultimele dorinţe: să fie îngropată cu hainele alese de ea, iar înmormântarea să nu fie prilej de „mascaradă şi panoramă”. A mai lăsat scris ca în memoria ei să se sape o făntănă „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeţii să îşi potolească setea. A lăsat câteva rânduri speciale pentru Clery Sachelarie (care în 1950 devenise soţul ei, dintre toţi bărbaţii care i-au făcut curte ea alegându-l pe acesta, pe care îl şi întreţinea): “Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine şi împarte-le oamenilor…”.
Se spune că un milion de oameni au ”vegheat-o” pe Maria pe ultimul drum, iar în România a fost decretat doliu naţional atunci.

”Dacă nu te cunoşteam”
Avea o croitoreasă care îi făcea rochii frumoase. „Purta pe scenă rochii frumoase. Nu pregeta să cheltuiască o bună parte din câştig în mîndria ei de interpretă a celui mai pur cântec popular. În viaţa de toate zilele rămînea însă aceeaşi modest înveşmântată fată a moşului Tănase”, notează undeva Harry Brauner.
Revenind în prezent, se spune că, printre altele, ea va rămâne şi cea care a cântat cu mare artă o ”manea” – ”Până când nu te iubeam”…Poate faptul că a avut o “dublă”existenţă, ori faptul că a avut înclinaţii native mai mult spre actorie (de altfel a ”cochetat” cu teatrul şi filmul) au dus spre o tendinţa să-i spunem bizară: cei care astăzi dictează ”trend-urile” o numesc icon, chiar un fashion icon! În present, simplul fapt că o persoană ca ea îşi punea monograma pe cămăşi şi pe batiste poate părea ceva epocal, rătăcit printre reţelele sociale şi jocurile complicate pe calculator. Povestea ei ”bazată pe realitate” nu va fi niciodată o ”călătorie” consumată. ”Dacă nu te cunoşteam”, spune cântecul…Poate că Maria, plecată fiind în altă lume, dă tonul trend-ului antiamnezie. Şi dacă tot îi dăm like pe Facebook, măcar să ştim cine este…

Sursa: www.evz.ro; youtube.com 

Citat

„fetiţa-fenomen” sau „fetiţa-miracol”, care a cucerit Italia


Mădălina Lefter


Mădălina Lefter, o ieşeancă de numai 13 ani, a cântat, sambata seară, la Rai Uno, în duet cu artista australiană Olivia Newton-John, partenera lui John Travolta în cunoscuta peliculă muzicală „Grease”. Evoluţia pe scenă a fost foarte apreciată de publicul italian, milioane de oameni urmărind duetul de acasă, din faţa televizoarelor. Cei prezenţi în sală le-au aplaudat minute în şir.


 Românca, elevă în clasa a VIII-a la Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” din Iaşi şi membră a cercului de muzică uşoară „Melos” de la Palatul Copiilor Iaşi, a fost invitată să evolueze în recital în cadrul concursului „Ti lascio una canzone”, o emisiune care se bucură de o mare popularitate în Italia şi la care Mădălina a obţinut premiul juriului în ediţia de anul trecut. De altfel, ea a fost prima concurentă din România care a fost premiată în cadrul emisiunii.

Spectacolul de aseară a avut drept amfitrioană pe una dintre cele mai cunoscute vedete TV din Italia, Antonella Clerici. Mai multe imagini din cadrul competiţiei pot fi accesate pe blogul personal al Mădălinei.

Antonella Clerici şi Mădălina Lefter

 

 

Publicul a fost în picioare la interpretarea cunoscutului hit „Hopelessly devoted to you”. Pentru evoluţia la Rai Uno, Mădălina Lefter a făcut pregătiri intense cu profesoara sa de canto, Gabriela Nechita, coordonatoarea Cercului de muzică uşoară „Melos”, în care Mădălina activează de aproape şase ani.

Mădălina, înconjurată de ceilalţi concurenţi, în momentul când a primit trofeul concursului
Emisiunea-concurs are ca scop promovarea muzicii italiene şi internaţionale din ultimii 50 de ani, la finalul fiecărui episod fiind declarată o melodie câştigătoare. Marea bucurie pentru Mădălina a fost faptul că melodia interpretată de ea în primul episod, „E poi” din repertoriul Giorgiei, a fost declarată câştigătoare în unanimitate atât de juriul de specialitate, cât şi de publicul telespectator.
Mădălina şi Olivia Newton-John

De asemenea, Mădălina a mai câştigat 2 episoade cu melodiile „Io vivro (senza te)” din repertoriul Minei, şi „In assenza di te”, din repertoriul Laurei Pausini. Din juriul de specialitate fac parte nume prestigioase din muzica şi cinematografia italiană ca Stefania Sandrelli, Massimiliano Pani (fiul celebrei soliste Mina), Valeria Marini, etc. Soliştii, copii cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, cântă alături de celebra orchestra RAI, sub bagheta maestrului Leonardo de Amicis.

În duet cu un alt concurent
Fanii Mădălinei, numită de în presa locală „fetiţa-fenomen” sau „fetiţa-miracol”, au creat o comunitate de aproape 1.000 de membri pe Facebook. Prin intermediul acesteia, Mădălina a fost felicitată atât de români, cât şi de italieni. „Sei bravissima ! Sei la più forte!”, „Complimenti! Ne-ai adus multă bucurie în suflet”, „Vai avanti cosi. Sei il nostro onore”, sunt numai câteva din mesajele postate de internauţi.

Sursa: www.gandul.info

Citat

Laura Stoica


Omagiu pentru o ARTISTA plecata prea devreme acum 5 ani, Laura, pe care, am iubit-o ca voce, artista, spirit, tot, caci ar fi implinit 44 de ani acum, in octombrie (balanta de-a mea! – iar copilasul ei, ar fi avut 5 ani…)

Iata si melodia Laurei care imi place mult (Horia Moculescu, parca, povestea ca in noaptea cand a murit Laura, acum 5 ani, la aceasta melodie cantata in ultimul ei spectacol sustinut cu 1 ora inainte de teribilul accident, banda cu negativul s-a oprit de mai multe ori, chiar la versul “viata merge mai departe”… Si viata ei s-a oprit atunci…) Dumnezeu s-o odihneasca, pe ea, si pe fiintele dragi care au plecat odata cu ea la ingeri!

Visul de Craciun, spulberat intr-o clipa

Laura Stoica a crezut ani de-a randul ca nu poate avea copii si sfarsise prin a se impaca cu acest gand. Stia ca pentru tot ceea ce ne ofera viata trebuie sa platim un pret si credea ca acesta ar putea fi pretul pe care ea trebuie sa-l plateasca pentru talentul si cariera ei. Sarcina a fost un minunat cadou de Craciun, cel mai frumos dar pe care l-a primit vreodata. Insa nici ea si nici logodnicul ei, Cristian Margescu (n. 1970), baterist in trupa Laurei, nu au vrut sa faca acest anunt pana cand nu au avut certitudinea ca totul decurge normal. “Copilul se va naste in septembrie, iar pana la venirea lui pe lume sunt hotarata sa-mi respect toate angajamentele privind concertele si sa pregatesc un nou album. Este felul in care vreau sa-i urez bun venit primului meu copil”, a marturisit vedeta. Soarta, insa, a avut alte planuri. Pe 9 martie 2006, Laura Stoica si logodnicul ei si-au pierdut viata intr-un accident de circulatie.

Medicii nu au mai putut face nimic
Cei doi se intorceau de la un spectacol pe care il sustinusera la Urziceni. Ei se aflau in masina Laurei, un Renault Clio, care era condusa de logodnicul ei. Luminile Sinestiului anuntau ca trebuie sa reduca viteza – radarul era mereu prezent aici. Dar n-au mai avut timp sa incetineasca: soferul unei Dacii papuc a intrat cu viteza pe contrasens si a izbit violent autoturismul in care se aflau cantareata si logodnicul ei. Laura Stoica a murit pe loc, la fel si soferul vinovat. Impactul a fost groaznic. Renaultul a fost proiectat cam 25 de metri in camp. A fost necesara interventia unui tractor puternic pentru a se ridica mormanul de fiare care devenise masina Laurei. Din primele cercetari, se pare ca soferul ar fi adormit la volan. Desi echipa de descarcerare a ajuns la putin timp dupa eveniment, aceasta nu a mai putut face nimic pentru a le salva viata.

Artista stia sa traiasca clipa.
Ii placea sa calatoreasca. A locuit in America timp de trei ani, unde a sustinut mai multe concerte. La New York, unde a stat cel mai mult, a resimtit cu durere profesionalismul de care dau dovada americanii. Artista spunea ca nu exista actor american care sa nu stie sa cante si sa danseze foarte bine, “trebuie sa fii un artist complet, pentru ca e o concurenta acerba”. Laura a mai calatorit in Spania si Kuweit. Avea o colectie de filme si DVD-uri cu concerte ale marilor artisti. A dat o fuga pana la Budapesta pentru o zi, ca sa-l vada pe Peter Gabriel live. Nu oricine ar face asta, insa ea era omul impulsului.

“Festivalul Laura Stoica”, ideea fratelui artistei
Alexandru Stoica, fratele artistei, cel care a avut ideea realizarii albumului post-mortem, a spus ca veniturile obtinute din vanzarea albumului vor fi folosite in organizarea unui festival Laura Stoica. Cele cinci materiale discografice din palmaresul Laurei Stoica vor fi reeditate in curand, a mai spus fratele acesteia. Prima editie a “Festivalului Laura Stoica” va avea loc in perioada 8-9 octombrie, in Capitala, iar premiile vor fi decernate pe 10 octombrie, zi in care interpreta ar fi implinit 40 de ani. Festivalul, care are o singura sectiune, de interpretare, se adreseaza tinerilor cu varsta cuprinsa intre 16 si 22 de ani care nu au obtinut nici un premiu la un concurs de importanta nationala si care nu au lansat nici un album. Candidatii se vor prezenta in fata juriului de preselectie cu o piesa din repertoriul Laurei Stoica si o alta la alegere. In concurs, ei vor fi acompaniati de Laura Stoica Band si vor canta live. Trofeul Laura Stoica va fi in valoare de 5.000 de euro, in timp ce ocupantii locurilor I, II si III vor primi 2.000, 1.500, respectiv 1.000 de euro, echivalentul in lei, la cursul zilei.

Laura, un actor mult prea grabit
S-au spus multe despre Laura Stoica, insa cel mai important lucru este faptul ca publicul a iubit-o inca de la debutul ei in lumea muzicala, iar vocea ei a cucerit iremediabil atat juriile de specialisti, cat si iubitorii de muzica pop-rock. Cu trecerea timpului, popularitatea si numarul admiratorilor ei au crescut constant. Cea care si-a trait viata ca “un actor grabit” a fost si va ramane prima doamna a rockului romanesc.

Cristi a reaprins focul…
Dupa casatoria esuata cu Florin Ionescu, Laura nu mai credea nici in iubire. Era total lipsita de incredere ca mai poate avea o relatie, dar, cu toate acestea, spunea despre Cristi, logodnicul ei, ca este tot ce si-a dorit. Laura avusese o relatie si cu comentatorul sportiv al TVR, Emil Gradinescu, insa nici aceasta nu a mers.

 

Laura Stoica s-a nascut pe 10 octombrie 1967 si, pasionata fiind de muzica, in 1986 a absolvit cursurile de canto clasic, cu profesorul Emil Niculescu, la Scoala Populara de Arta din Targoviste. In perioada anilor 1987-1991, Laura Stoica a participat la toate concursurile muzicale organizate in Romania pentru tinerele talente. In 1990, la Festivalul de la Mamaia, Laura se lansa in lumea muzicala, anul urmator fiind declarata cea mai buna solista pop-rock, iar melodia “Un actor grabit”, de Bogdan Cristinoiu, melodia anului. Cu o tenacitate impresionanta, Laura s-a impus atat in fata juriilor de specialisti, cat si a iubitorilor de muzica pop. Laura Stoica s-a afirmat ca o vedeta consacrata, o cantareata originala, cu o voce bine formata, cu o interpretare nuantata si cu un joc scenic modern. Un alt pas in cariera ei artistica l-a facut in 1989, cand a devenit solista a teatrului de revista “Toma Caragiu” din Ploiesti, timp de un an. Chiar daca muzica a ramas pe primul loc, Laura a fost atrasa si de teatru, astfel incat in anul 2000 a absolvit Facultatea de Teatru, Sectia Arte, din cadul Universitatii Ecologice din Bucuresti, in clasa Adrianei Popovici, fiind licentiata in Arta-Actorie, Universitatea Ecologica Bucuresti (anii I – II: dr. prof. univ. Adriana Popovici; anii III – IV: profesorii C-tin Codrescu, Vlad Radescu, Doru Ana). Premiile si turneele i-au luminat viata Laurei, aducandu-i acesteia suces atat in tara, cat si in strainatate. Laura a fost cea care a purtat rockul romanesc de-a lungul anilor in alte tari.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/LifeStar/202782/Laura-Stoica-a-simtit-ca-va-muri.html

I:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul
De a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum,
Nu cauta un alt drum.
II:
Alte maini fierbinti, si-alte nopti de dor, alte brate te cer,
Dar in viata mea, vei ramane, doar un trecator,
III:
Nu stii ce sa imi spui, vad cum cauti in graba, cuvinte care ma mint,
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, ai fost…

Refren:
Un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind,
Un actor grabit, care-a si uitat ce a rostit pe scena,
Un actor grabit, care pleaca imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga.. spre alt decor…

IV:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul, de a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu! Nu ai cum sa te-ascunzi de mine, nu cauta un alt drum!
V:
Vrei sa joci un alt rol, dar nu poti convinge,
Ai vrea sa cred ca ti-e greu!
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, ai fost un actor grabit.

(surse: Gandul, acasa.tv, youtube)

Citat

Anti-depresie


                Lista anti-depresie a lui Stash

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata.

Acum numarati cîti soferi franeaza brusc în fata voastra!

2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata , timp de trei saptamani.

 Cînd toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii la rubrica «scopul folosirii banilor» scrieti «pentru marijuana».

4. Cînd sunteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati sa numarati cîte persoane se uita la voi crucis!

5. Daca sunteti la restaurant si vreti sa comandati ceva,  cereti « apa plata dietetica ».

6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Cînd scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii:
« Am castigat! Am castigat! »

8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand îngrozit:

 « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »

9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!

10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!
P.S.

Stash va garanteaza ca dupa ce veti fi încercat toate cele zece puncte din aceasta lista, veti suferi de orice mai putin de depresie! Eu nu stiu cine este acest Stash (desi l-am cautat si pe internet), dar m-am amuzat grozav de majoritatea sfaturilor! ENJOY

Citat

Despre sufletele de parinti


Exista doua tipuri de parinti:

  • Parinti curajosi
  • Parinti speriati. Ei sunt de doua feluri: cei care nu se ocupa de cresterea copiilor lor si cei care se ocupa de cresterea lor. Acestia din urma sunt si ei de doua feluri:
  • parinti care isi obliga copiii sa traiasca la fel ca ei
  • parinti care vor sa traiasca ei in locul copiilor

Nu ma voi opri la cei curajosi, adica la parintii echilibrati, care au incredere in ei insisi si in copilul lor si de aceea problemele lor sunt pasagere si usor de rezolvat.Rezolvand micile probleme, scapa in felul acesta de cele mari. Nu se tem sa recunoasca in fata copiilor ca au gresit, iar copiii nu se tem sa le spuna ce probleme au. Comunicand, ei gasesc cea mai buna solutie de a iesi dintr-o anume situatie.
Parintii speriati nu au incredere in ei insisi si atunci cum sa aiba incredere in copiii lor? Copilul isi da repede seama ca nu are rost sa se adreseze parintilor atunci cand are o problema serioasa deoarece stie ca, in cel mai bun caz, acestia ii vor spune sa nu se sperie, dar vor incepe sa boceasca si, in cel mai rau caz o sa ploua cu injurii, o sa i se aduca aminte de toate gafele din trecut si va fi acuzat de pacate de moarte.O mica scanteie face sa sara in aer butoiul cu pulbere. Despre ei o sa vorbim in continuare.
Parintilor care ii obliga pe copii sa traiasca la fel ca ei nici nu le trece prin cap ca, daca au conceput copilul doar pentru a le continua afacerea sau bunastarea, aceasta echivaleaza cu a tari copilul pe scara vietii tale si a-l obliga sa urce doar de dragul valorilor materiale.
Constiinta revoltata a copilului este adesea chemata la ordine cu cuvintele: “Fiindca te-ai nascut tu, eu nu m-am mai dus la scoala sau nu mi-am mai continuat studiile. Din cauza ta mi-am inmormantat visele!” Astfel isi justifica ei comoditatea si inactiunea. Astfel copilul se transforma intr-un executant docil si recunoscator al ordinelor primite de la parinti, pentru ca se simte vinovat.
Este unanim cunoscuta zicala: “cu binisorul potolesti o armata de dusmani “si de aceea parintii care doresc sa ramana buni se straduiesc sa-l cumpere pe copil, pentru ca acesta sa joace cum canta ei. Daca o sa fie cuminte, o sa i se dea o bomboana, o sa i se cumpere o jucarie, intr-un cuvant-va primi tot ce isi doreste. Ca rezultat, copilul va ajunge sa-i domine pe parintii care voiau ca prin siretenie sa aiba putere asupra lui.
Toate raporturile se reduc la un singur nivel: daca unul primeste ceva de la celalalt, celalalt primeste si el ceva de la primul. Daca nu primeste, nu da nimic.
Oricat ar fi omul de bogat, sufletul lui tanjeste tot dupa valori spirituale si nu-i da pace pana nu le obtine. Gandindu-se la bani, omul ar putea sa creada ca acel ceva neclar, nebulos, care il chinuie ar putea sa insemna ca trebuie sa aiba si mai mult, ceea ce si face pentru linistea lui sufleteasca.
Cum bucuria de a da este mai mare decat cea de a primi, acest om cu sufletul chinuit s-ar putea sa descopere candva bucuria de a da si atunci isi va azvarli in vant averea. Nu-si va capata insa, in acest fel, linistea sufleteasca si va regreta. Asa se si intampla: daca parintii nu mai au de unde sa ia, vor incerca sa ia de la copilul lor, iar copilul de la parinti.
Atunci cand parintii care vor sa traiasca in locul copilului lor sunt oameni intelectuali sau cand idealizeaza unilateral doar valorile spirituale, ei isi vor concentra toate fortele pentru a-si creste copilul astfel incat el sa devina un om inteligent, intelectual, echilibrat-adica o personalitate.

Oamenii care sunt speriati, cu siguranta vor incepe sa se grabeasca sa-si implineasca visul si vor exagera cu bunele lor intentii. In loc sa lase copilul sa se incheie singur la nasturi si sa-si lege singur sireturile si astfel sa-si dezvolte indemanarea, parintii ii sar in ajutor ca nu cumva el sa-si strice degetelele. Poate, in viitor va avea o meserie pentru care este nevoie de degete fine, de exemplu un mare muzician.
Din pacate, copilul nu va confirma sperantele parintilor lui. Acestia nu inteleg ca abilitatea degetelor, dezvoltata prin exercitii simple, ii va dezvolta in acelasi timp si mintea. Daca mintea nu i se dezvolta, el va fi nevoit sa-si lucreze degetele pana cand, datorita miscarii, mintea lui isi va lua avant. Dar, in loc sa devina un dirijor celebru, va fi nevoit sa se multumeasca cu amaraciune in suflet, cu rolul unui muzicant de mana a doua. Parintii nu pot insa intelege ca poti sa fii fericit si cand esti un muzicant obisnuit, daca instrumentul prinde viata in mana ta.
Copilul creste si parintii lui, excesiv de grijulii, ii baga pe gat ajutorul lor, inainte ca acest copil sa aiba nevoie de el. Este de la sine inteles ca parintii stiu sa faca mai bine ce copilul nu stie inca.
Parintii fac totul pentru copil, gandesc pentru el si nu inteleg ca il priveaza de libertatea de a alege. Nu-l lasa sa-si dezvolte capacitatea de a distinge intre bine si rau. Te vei duce la o scoala buna, iti vei alege un hobby util, te vei imprieteni cu copiii de familie buna…si asa mai departe. Dar, oare, este bine pentru copil? Si vine momentul cand posibilitatile parintilor ajung la capat.
Nimeni nu poate trai in locul altuia. In cazul nostru, copilul este ca un pui care a cazut din cuib inainte de a-i creste fulgii. Nu poate sta pe picioarele lui, iar despre aripi ce sa mai vorbim! Se smiorcaie cu ciocul in pamant, umilit si nefericit. Timpul cand ar fi trebuit sa invete sa paseasca pe primele trepte ale scarii vietii lui a trecut. Au facut-o in locul lui-parintii. Fara sa-si dea seama, au luat-o pe scara copilului dorind sa traiasca pentru el. In numele binelui. Visul de aur al parintilor s-a prabusit. Copilul s-a dovedit a fi un neadaptat la viata. Foarte multi parinti continua sa faca aceeasi greseala si cand copilul devine adult. Acum ii distrug viata de familie.
Vazand cat de neajutorat este copilul lor, multi parinti devin severi, exigenti. Nu observa ca ei i-au luat libertatea, ba ii mai si pretind ca el sa fie liber. Il obliga, ii scriu pe puncte ce anume trebuie sa faca si cum trebuie sa faca. Il obliga sa gandeasca si in felul acesta ii inabusa din fasa initiativa. Copilul devine o masina in care a fost introdus un program si daca acest program nu e de nasul lui, de vina este masina.
Dragi parinti! Ati incercat sa respirati intr-o camera unde nu este aer?Incercati. Atunci veti intelege, probabil, ce este aceea o libertate aparenta.
“Caldura sperantei”, Luule Viilma, Editura Dharana
http://www.damaideparte.ro

Reclama cu FLUTURELE care te face să pui mâna pe telefon şi să-ţi suni tatăl A EMOŢIONAT România


Reclama „Fluturele” preluata dupa acest scurt metraj numit „What is that?” de MovieTeller films, din 2007 – Reclama in limba romana nu este copiata, ambele variante sunt create de acelasi regizor grec, una pentru scurt metraj in limba greaca, alta pentru reclama in limba romana pentru compania greaca Cosmote.

Reclama „Fluturele”este preluata dupa „What is that?”scurt metraj numit de MovieTeller, din 2007, reclama in limba romana nu este copiata, ambele variante sunt create de acelasi regizor grec Konstantin Pilavios , una pentru scurt metraj in limba greaca, alta pentru reclama in limba romana pentru compania greaca Cosmote .

Nimic nu e copiat dupa nimic, creatia este al aceluias regizor grec, numai ca una este in greaca iar alta tradusa in romana si scurtata pentru varianta de reclama din Romania !

În mai puţin de o săptămână de la lansare, clipul publicitar care se foloseşte de un fluture pentru a spune, într-un minut şi jumătate, povestea relaţiei dintre un tată pe care anii l-au împuţinat în ochii fiului şi băiatul devenit bărbat, a adunat în jur de 150.000 de vizualizări pe YouTube.

Conversaţia dintre cei doi, care începe cu tatăl întrebând agasant ce insectă zboară în preajma lor şi fiul răspunzând, din ce în ce mai agasat, până la enervare, „un fluture”, i-a emoţionat pe români. „Trebuie să fii de piatră să nu te atingă acest videoclip. Preţuiţi fiecare moment alături de cei dragi”, scriu unii dintre cei care au văzut-o.

Impresionant este momentul în care tatăl îşi îndemnă fiul să citească, cu voce tare, dintr-un jurnal: „Astăzi, fiul meu a împlinit trei ani. Am fost împreună în parc, unde a văzut un fluture. M-a întrebat de 21 de ori ce este şi i-am răspuns, de fiecare dată, că este… un fluture. Îmbrăţişându-l şi iubindu-l mai mult. De fiecare dată”, citeşte fiul cu voce înecată de emoţie în spotul realizat pentru Cosmote de Papaya Advertising şi regizat de grecul Constantin Pilavios. Mesajul lui: „Ni se oferă atât de mult timp să vorbim. Nu găsim timp să ascultăm”

„Sunt sute de reclame care îţi promit că o să vorbeşti foarte mult la foarte puţini bani”

Robert Tiderle, general manager al Papaya, a povestit pentru gândul cum s-a născut clipul. Ogilvy, agenţia de publicitate a Cosmote, i-a propus o colaborare: să realizeze un spot publicitar pentru abonamentele oferite de compania de telefonie.

„Noi am propus clientului o nouă platformă de comunicare, pe care am numit-o ‘Time to listen’. Sunt sute de reclame care îţi promit că o să vorbeşti foarte mult la telefon, la costuri foarte mici. Am propus să introducem o nouă latură. Când dai un telefon, vrei să comunici ceva, să anunţi ceva. Dar ar trebui să ne gândim un pic mai mult şi la ce are celălalt de spus. Ar trebui să învăţăm să ascultăm. Pentru a ne susţine ideea am arătat un filmuleţ”, îşi aminteşte Robert Tiderle.

Era scurtmetrajul „What is That”, regizat în 2007 de grecul Constantin Pilavios, pe care publicitarul l-a văzut cam în aceeaşi perioadă în care a primit şi misiunea de a realiza clipul. „Eram singur la birou şi mi-au dat lacrimile, deşi eu sunt un om hârşit în comunicare. Când mă uit la ceva mă uit de ce a pus camera într-un anume fel, mă interesează detaliile tehnice”, spune Tiderle despre momentul în care a văzut filmul în care un tată îşi întreba agasant fiul: „Ce este aceasta”, iar el îi răspunde agasat până la enervare „o vrabie”.

Cum s-a transformat vrabia din filmul original în fluture

„Clientul a decis să meargă pe această platformă şi să o transforme într-un spot de brand”, continuă publicitarul. Iniţial, el nu a a vrut să folosească scurtmetrajul regizorului grec. „Orice făceam mintea îmi zbura la el. Ca om de advertising vrei să te detaşezi, să faci ceva total diferit. Am recunoscut că eu personal nu pot să fac un alt clip, care să se ridice la acelaşi nivel de emoţie şi am propus să luăm acest filmuleţ şi să-l transformăm într-un spot. Nu este o adaptare, este un remake, noi am preluat un scenariu”, precizează Robert Tiderle.

Clipul a fost regizat chiar de Constantin Pilavios. „La început, nu a înţeles cum poate fi transformat scurtmetrajul lui într-un clip publicitar. Am obţinut acordul lui de principiu. I-am arătat ce vrem să facem şi a fost încântat. S-a bucurat că un brand atât de mare s-a decis să folosească filmul lui”, continuă publicitarul.

Marea încercare a celor doi a fost să comprime toată emoţia scurtmetrajului într-un minut şi jumătate. „În filmul original tatăl se duce în casă şi ia jurnalul, aici are jurnalul pe genunchi”, arată Tiderle care este una dintre deosebiri. Totodată vrabia a fost înlocuită cu un fluture din motive tehnice: un fluture este mai uşor de făcut în postproducţie.

Un utilizator: „Iubiţi-vă părinţii, cât mai sunteţi, cât mai sunt”

Publicitarul spune că nu se aştepta ca reclama să stârnească atâta emoţie. „M-aţi făcut sa plâng …. şi sunt om în vârstă. Iubiţi-vă părinţii, cât mai sunteţi, cât mai sunt …. regretele vin întotdeauna prea târziu”, a scris cineva sub clipul postat pe YouTube. „Emoţionant până la lacrimi. Dacă am învăţa să avem răbdare mai multă ce bine ne-ar fi…la toţi”, mai scrie altcineva. O altă postare îndeamnă: „Preţuiţi fiecare moment alături de cei dragi”.

Sursa: Youtube; Gandul

Citat

Sfaturi pentru sanatate ale celebrei bioterapeute Djuna Davidajvili


djuna_sanatate.jpg Eugenia Davidasvili, cunoscuta azi in intreaga lume ca Djuna (Giuna), s-a nascut pe 22 iunie 1949, in Georgia.S-a afirmat atat prin eficienta tratamentelor sale, cat si prin acuratetea diagnosticelor, testele efectuate la Washington Research Center aratand o acuratete de 97% in diagnosticare.In prezent, Djuna detine o clinica extrem de solicitata in Moscova. Djuna Davitasvili este un nume foarte cunoscut, cu puternice rezonante speciale pentru milioane de oameni.

Dar nu despre persoana sau personalitatea vestitei vindecatoare voi vorbi mai jos, ci voi Continuă lectura