Masa de poveste


Secretul rezistentei la asa o masa este timpul. Mancau incet, pe tagada, cu pauze intre feluri.

 
„OARE O SA MAI AUZIM DE ASA CEVA IN CASELE NOASTRE ROMANESTI ?
Am găsit, într-un vechi „carnet de bal” lista pentru masa de Crăciun, anul 1937, listă făcută de bunicul meu dom’ Pascale, negustor şi meseriaş cinstit şi stimat din Obor şi de bunica mea Uţa, băcăniţă cu marfă bună şi ieftină dar şi proprietară a multor terenuri din jur, aflate pe foia de zestre – de pe Maşina de Pâine, numărul 52, lângă Fabrica de sifoane, la bariera Oborului.

Pe la ora 13,30, în ziua de Crăciun, se strângeau musafirii: d’alde Malaxa, Asan şi Predoleanu, boierii Şerbănescu, Florescu şi Ştefănescu (celălat bunic al meu), generalul Petroff, avocatul Petrovicescu, ambasadorul X şi consului Y.

Am completat câte puţin  cu amintirile mele din copilărie, din anii ’50, când dom’ Pascale încă mai putea să-şi ţină eticheta.

Întâi se servea domnilor care se aşezau la masa uriaşă de 24 de persoane, cu farfurii de porţelan de Bavaria cu două spade, albastre, încrucişate, şi tacîmuri de argint sterling, englezeşti, desigur – ei bine, se servea alune sărate şi ţuică de Văleni. Doamnele se învârteau pe la bucătării, „îşi pudrau nasul” iar copiii deschideau cadourile aflate sub Pomul de Crăciun. Poate o să râdeţi, dar eu, personal, am auzit de Moş Crăciun, de substitutul său, Moş Gerilă, abia la şcoală, în clasa I-a. La noi în familie cadourile de Crăciun erau aduse de Prunc, sau de Cei Trei Crai de la Răsărit!

Apoi doamnele, vesele şi foarte bine dispuse, pentru că la bucătării, aveam trei bucătării, era şi puţină, sau mai multă, mastică de Chios – începeau să umple masa.

Ouă umplute, cu o pastă al cărui secret s-a pierdut, dar cred că era pe bază de ficat de pasăre, unele poate şi cu anşoa, decorate cu frunzuliţe de pătrunjel sau murături, roşii umplute cu brânză de vaci de la olteni, mezeluri, neapărat salam de Sibiu, ghiudem, babic, kaizer, trei-patru feluri de brânzeturi, caşcavaluri, Camembert. Totul aşezat pe platori mari de alpaca argintată!  Măsline naturale marinate, nu din cele negre. Cât am fost copil nu am văzut măsline negre! Se aduceau sticlele de ţuică, neapărat de Văleni şi Piteşti.

Apoi venea marea s Continuă lectura

Anunțuri

Vine Weeekenduuuul!!!


O barza ducea un batrânel in cioc. La un moment dat,
batrânelu-i spune:
„- Hai recunoaste ca ne-am ratacit!”

*** Vama Bors. Cinci nemti intr-un AUDI QUATRO.
Politistul de frontiera le cere pasapoartele, se uita…, se uita…si zice:
– Patru trece, unu se intoarce inapoi.
– De ce?-intreaba nemtii. – Pentru ca nu se poate cinci persoane
intr-un AUDI QUATRO.
– Dar in cartea masinii scrie ca are cinci locuri – spune neamtul.
– Dom’le, nu trece cinci in QUATRO!
– Va rog sa-l chemati pe seful dv. sa discutam problema – zice
neamtul.
– Nu poate sa vina, ca de doua ore se cearta doi italieni care vor
sa treaca cu un FIAT UNO ***

– Am auzit că-ţi duci soţia numai prin cluburi de noapte.
– Păi, după ce e ea „gata”, doar acolo mai găsim deschis.

=========================

att002059
========================
Asteptăm niste prieteni la cină, si nevastă-mea e foarte agitată.
– Când vine ora mesei, spun ‘Cina e gata’ sau ‘Cina e servită’?”
m-a întrebat  nevastă-mea
-Iubito, dacă gătesti ca de obicei, spune ‘Cina e arsă’
===
Costica si Ion , bine aghezmuiti , ies din carciuma si intreaba
politistul din coltul strazii :
Sefu , nu te supara , mai circula tramvaiele ?
-Da d-lor , circula.
-Iauzi Costica, hai sa mai bem o sticla !
Ies si mai parfumati, dupa doua ceasuri, si se duc din nou la
politist:
-Sefu, nu te supara, mai circula tramvaiele ?
-Circula d-lor, circula.

-I-auzi Costica, hai sa mai bem ceva !
Intra in carciuma, mai bea ce mai bea si intr-un tarziu ies si se
indreptau catre politist, dar acesta le-o ia inainte :
-Nu mai circula tramvaiele, ca-i ora trei
-I-auzi Costica, hai sa traversam !
=======
Un taran cu fiul sau culegea fructele coapte.
Fiul:
– Tata, ce o sa facem din astea?
Tatal:
– Daca maica-ta vine acasa, atunci compot, daca nu vine
atunci palinca

===================
Tată, de ce avem atât de multă votcă la nuntă?
– Tu la mireasă te-ai uitat?
======================

att002026
=============
Fiecare barbat stie ca tigaia plina, hraneste, iar cea goala, educa!
====================
Tăticule, ce este o ciocănitoare?
– O privighetoare după un an de la căsătorie
=====================

att001991
==========================  Continuă lectura

Legea mediocritatii


Legea mediocritatii este ilustrata de mintea colectiva a maselor compusa din

totalitatea gandurilor emanate de mintile obisnuite, mediocre,
care cred mai mult in
boala,
ghinioane,
accidente,
tragedii si
negari de tot felul.
Daca nu reusiti sa aveti ganduri proprii,
aceasta minte a maselor va gandi pentru voi si
va va face viata mizerabila.”

~ Joseph Murphy~

dar….

Limitele nu pot conţine ceea ce este lipsit de formă.
Mintea limitată nu poate conţine mintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu are limite, nu are hotare.

Nu există nici o limită la câtă iubire putem dărui sau primi.
Vezi tu, într-un timp viitor nu poţi găsi şi mai mult Dumnezeu.

El este chiar aici, chiar acum.

~Paul Ferrini~

LECTIA IUBIRII


Iubirea nu depinde de cunoaştere, educaţie sau autoritate. Ea se situează dincolo de comportament. Este singura binefacere a vieţii pe care nu o putem pierde. În sfârşit, este singurul lucru pe care îl putem cu adevărat da. Într-o lume a iluziilor, a viselor şi a vidului, iubirea este sursă de adevăr. Cu toate acestea, în pofida puterii şi a măreţiei ei, ea este insesizabilă. Unii îşi petrec toată existenţa în căutarea ei. Ne temem că nu o vom găsi niciodată, iar când o descoperim, ne temem să n-o pierdem sau o considerăm ca pe ceva care ne aparţine, de frică să nu ne scape.

Concepţia noastră despre iubire este cea care ni s-a inoculat în copilărie. Imaginea cea mai comună este cea a idealului romantic: întâlnim sufletul pereche, ne simţim minunat de bine şi credem că această fericire va dura toată viaţa. Bineînţeles, avem inima zdrobită atunci când, în realitate, suntem confruntaţi cu un cotidian care nu mai are atâta romantic, când ne dăm seama că iubirea pe care o dăm şi primim este în general condiţionată. Chiar şi sentimentele pe care le nutrim pentru familie sau pentru prieteni sunt fondate pe aşteptări şi condiţii. În mod inevitabil, acestea nu sunt satisfăcute, şi realitatea vieţii cotidiene capătă încet-încet aspectul unui coşmar. Odată spulberate aceste iluzii romantice, ne trezim într-o lume de unde această iubire, despre care visam, ca şi copil, este absentă. Atunci, dintr-un punct de vedere adult, percepem iubirea în mod lucid, cu realism şi amărăciune.

Din fericire, iubirea autentică la care toată lumea aspiră este posibilă, dar imaginea pe care o avem despre ea nu ne permite să o descoperim. Nu este vorba de a visa la sufletul pereche sau la prietenul perfect. Plenitudinea pe care o căutăm este prezentă în noi, aici şi acum. Este îndeajuns să ne amintim de ea.

Cei mai mulţi dintre noi aspiră la o iubire necondiţionată, fondată pe ceea ce suntem mai degrabă decât pe ceea ce facem sau nu facem. Cei mai norocoşi dintre noi o vor cunoaşte, poate, pentru câteva minute de-a lungul întregii existenţe. Este trist de spus, dar iubirea pe care o primim este aproape întotdeauna condiţionată. Suntem iubiţi pentru altruismul nostru, pentru contul nostru din bancă, pentru veselia noastră, pentru maniera în care ne tratăm copii sau ne întreţinem casa, şi aşa mai departe. Este foarte greu să-i iubim pe ceilalţi aşa cum sunt. Am putea chiar spune că noi căutăm motive să nu-i iubim.
Nu poţi să te simţi fericit şi în pace într-o relaţie de iubire decât dacă elimini condiţiile la care era ea supusă. Din nefericire, la modul general, cu cât mai mult îl iubim pe cineva, cu atât mai condiţionată este iubirea. Ni s-a inoculat în copilărie că era vorba de o regulă – am putea chiar spune că am fost condiţionaţi cu această viziune a lucrurilor. Pentru a modifica această idee preconcepută, trebuie să trecem printr-un dificil proces de dezvăţare. Este iluzoriu să sperăm într-o iubire necondiţională şi absolută, dar o iubire autentică şi durabilă este întrutotul posibilă.

Una din rarele relaţii marcate de o iubire necondiţională este Continuă lectura

O SINGURA PERSOANA !


„AI NEVOIE DOAR DE O SINGURA PERSOANA CARE SA ITI SCHIMBE VIATA ! TU !” (Ruth Casey)

“It only takes one person to change your life – you.” – Ruth Casey


…Faptul că gândeşti în mod greşit nu te transformă în niciun caz într-un om rău.
Pur şi simplu, nu ai fost învăţat să gândeşti şi să te exprimi pozitiv.
Foarte mulţi oameni din întreaga lume abia încep la ora actuală să înveţe că gândurile lor le creează experienţele.
Cel mai probabil, părinţii tăi nu au ştiut acest lucru, aşa că nu ţi l-au putut transmite.
Ei te-au învăţat să priveşti viaţa exact aşa cum i-au învăţat pe ei părinţii lor.
De aceea, nimeni nu a greşit cu nimic.

…A sosit însă vremea ca oamenii să se trezească şi să înceapă să îşi creeze în mod conştient viaţa aşa cum doresc.
Tu poţi face acest lucru.
Eu pot face acest lucru.
Cu toţii putem să îl facem; trebuie doar să ştim cum.

…De aceea, emite gânduri cât mai fericite.
Procesul este pe cât de simplu, pe atât de eficient.
Fiecare gând pe care îl emiţi reprezintă o opţiune personală, chiar dacă nu întotdeauna îţi poţi da cu uşurinţă seama de acest lucru,  încât l-ai gândit atâta vreme încât te-ai obişnuit cu el.

…Astăzi… acum… în acest moment… tu poţi opta pentru o schimbare în gândirea ta.
…Desigur, viaţa ta nu se va transforma peste noapte, dar dacă vei fi perseverent şi dacă vei face în fiecare zi aceeaşi alegere, de a emite numai gânduri care te fac să te simţi bine, cu siguranţă că îţi vei putea schimba radical fiecare domeniu al vieţii tale.

(Louise L. Hay)

Onestitatea emoţională


Onestitatea emoţională este esenţială pentru creşterea spirituală.

Nu te poţi forţa să gândeşti pozitiv, dar îţi poţi recunoaşte negativitatea. A-ţi recunoaşte negativitatea este un act al iubirii. Este un gest al speranţei. El spune: „Văd ce se întâmplă şi ştiu că există o cale mai bună. Ştiu că pot face o altă alegere.” A-ţi oferi altă alegere este lucrarea mân­tuirii individuale. Iertarea trecutului şi desprinderea de el pregătesc sce­na pentru o alegere diferită. Indiferent de câte ori ai făcut aceeaşi gre­şeală, ai o nouă oportunitate de a te ierta pe tine însuţi.
Fără iertare e imposibil să ieşi din mentalitatea lipsei. Iar ca să ierţi, trebuie să devii conştient de toate modurile în care simţi durerea.
Trebuie să recunoşti rana. Atunci o poţi ierta. Rănile ascunse au programe ascunse care ne ţin ostatici ai trecutului. E posibil ca rănile adânci să trebuiască să fie mai întâi bandajate, dar pentru desăvârşirea pro­cesului de vindecare, ele trebuie expuse la aer şi la soare. În toate cre­dinţele şi presupunerile subconştiente trebuie să aducem conştientă totală.
Lipsa este un învăţător important. Fiecare percepţie a lipsei în mediul tău ambiant reflectă un simţământ interior de nevrednicie şi lipsă de valoare personală care trebuie perfect conştientizat. Experienţa lipsei nu este Dumnezeu Care te pedepseşte. Eşti tu, cel care-ţi arăţi ţie însuţi o credinţă ce trebuie corectată. Tu ai capacitatea de a te iubi pe tine în­suţi. Iar această capacitate trebuie trezită în tine pentru ca să aibă loc o creştere spirituală autentică. Înveţi să te iubeşti pe tine însuţi, observând în ce mod îţi refuzi iubirea. Şi, de multe ori, vezi cum îţi refuzi iubirea – observând cum o refuzi altora.

Paul Ferrini