Gândul zilei


„Stelele nu sunt doar niște corpuri cerești ce produc și emit

energii, sunt niște lumi populate de entități spirituale care
ne trimit mesaje.

Parcurgeți cu privirea bolta cerească și
găsiți o stea asupra căreia simțiți nevoia să vă opriți,
înțelegând că aveți o legătură vie cu ea.. Concentrați-vă
asupra acelei stele și adresați-vă îngerilor care o locuiesc.
Ei sunt niște prieteni, le puteți încredința neliniștile
voastre, supărările, dar mai ales aspirațiile și speranțele
voastre.
Veți reveni din această experiență cu o înțelegere mai
vastă a vieții, cu senzația că nu sunteți niciodată singuri
și că niște puteri binevoitoare se interesează de voi, se
întrețin cu voi. Chiar dacă nu știți cine sunt ele cu
exactitate, veți simți prezența lor. În fața imensității
bolții cerești, noi nu suntem mare lucru, este adevărat, dar
acesta nu constituie un motiv pentru a ne simți singuri sau
pierduți.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Anunțuri

Exercitiu


Sa incepem cu acea curatare a sufletului nostru si sa traim fiecare clipa a lui ACUM gandind pozitiv, fara a mai trai in trecut din amintiri, ura frustrare, nemultumiri. Sa ne bucuram de clipa ACUM cu cat mai multa iubire neconditionata, sa incercam sa nu mai fim critici cu cei din jurul nostru si fara sa le mai controlam viata, sa ne retragem in interiorul nostru ca acolo vom gasi ADEVARUL si nu in exteriorul nostru.

Sa punem in gand de sute de ori:

Ma iubesc,
Ma iert,
Ma binecuvantez,
Ma eliberez in lumina,
Sunt lumina din lumina lui Dumnezeu

Si asa este.


Sa aveti parte de multa iubire!

Povesti terapeutice (Despre bine si rau)


Demult, undeva într-un ținut îndepărtat trăia un tăietor de lemne. Acesta locuia împreună cu fiul său, iar unica lor avere era un cal alb deosebit de frumos.

În fiecare zi, cei doi bărbați se duceau la pădure pentru a aduna lemne de foc, pe care le vindeau apoi în sat pentru câțiva bănuți. Sătenii dădeau din cap după ei.

– Bătrâne, ziceau ei, de ce nu-ți vinzi calul? Contele ți-a oferit o avere pe el. Tu și fiul tău a-ți putea trăi ca niște regi!

Cu oamenii aceștia nu este nimic de făcut”, își spunea bătrânul în sine.

– Calul acesta este mai mult decât un animal. El este prietenul meu. Spuneți-mi cum aș putea să îmi vând prietenul?

 Ai dreptate, au replicat sătenii, dar poate cândva, cineva îți va fura calul. Și atunci o să-ți pară rău… 

Și într-adevăr, într-o dimineață calul nu a mai fost în grajd. Bătrânul și fiul au căutat calul peste tot, dar nu l-au găsit.

– Ai văzut, am avut dreptate! Ziceau sătenii în bătaie de joc. Cineva ți-a furat calul. Trebuia să asculți de noi și să-ți fi luat banii atât timp cât aveai posibilitatea să o faci. Prin propria-ți prostie ai refuzat să faci ceea ce era bine, iar acum ți s-a întâmplat ceva rău.

 Dacă este bine sau rău eu nu pot să îmi dau seama. Tot ceea ce pot ști este că astăzi calul meu nu mai este în grajdul meu, le-a răspuns bătrânul. 

Câteva zile mai târziu, calul pierdut a revenit acasă, însoțit de alți cai. Sătenii au rămas surprinși și l-au felicitat pe bătrân pentru „norocul” lui nesperat.

– Ai avut dreptate bătrâne, au spus ei. N-ar fi trebuit să judecăm așa pripit. Ce noi am crezut că este un lucru rău s-a dovedit a fi un lucru chiar foarte bun. Cu acești cai poți câștiga o avere! 

Bătrânul tăietor de lemne a scuturat din cap fără să-i înțeleagă. Și-a spus în sinea lui: „Oare nu vor pricepe niciodată acești oameni?

 Dacă este un lucru bun sau rău eu nu pot să îmi dau seama. Tot ceea ce știu este că astăzi calul meu s-a întors acasă împreună cu alți cai. 

Câteva zile mai târziu, încercând caii, fiul tăietorului de lemne și-a fracturat amândouă picioarele. Din nou s-au mirat de înțelepciunea bătrânului.

– Și de data aceasta ai avut dreptate, au spus ei. Ceea ce noi am crezut că e un lucru bun s-a dovedit a fi unul foarte rău. Fiul tău zace acum în pat și nu te mai poate ajuta. 

Cu un suspin adânc, tăietorul de lemne le-a răspuns: „-Nu vă veți dumeri niciodată? Dacă este un lucru bun sau rău, eu nu pot să-mi dau seama. Nu știu decât că fiul meu și-a fracturat amândouă picioarele.

Omul acesta este nebun”, și-au spus sătenii și au plecat. „Oare nu vede ce se întâmplă?

După câteva zile, împăratul a declarat război altei țări și toți tinerii din sat au fost chemați sub arme. Ce vaiete și plânsete între săteni, când și-au văzut fii plecând la oaste! „Copii noștri vor cădea cu siguranță în acest război cumplit”, se văitau ei. „Nu-i vom mai vedea niciodată” Ce noroc pe tine, că fiul tău și-a fracturat picioarele! Ceea ce noi am crezut a fi un lucru rău, s-a dovedit ceva foarte bun pentru tine și fiul tău.

Bătrânul, din nou, nu a avut alt răspuns decât să dea din cap. Răbdător a încercat să le explice. „Voi nu aveți cum să vă dați seama dacă este un lucru bun sau rău. Singurul lucru pe care-l puteți vedea este că fii voștri au plecat la război, iar fiul meu a rămas acasă.”

DESPRE CARACTER SI TEMPERAMENT


Despre orice fiinta vie, animal, insecta sau om se spune in general ca isi are caracterul propriu, sau pentru a utiliza un termen mai larg, caracteristici proprii. In limbajul curent, termenii de “temperament” sau “caracter” se utilizeaza nediferentiat si cu toate acestea in realitate ele desemneaza lucruri diferite.

Temperamentul este prin esenta legat de latura vitala; el este sinteza tuturor instinctelor, tendintelor si impulsurilor pe care omul are dificultati in a le corecta sau a le suprima, intrucat ele isi au radacinile in natura sa biologica si fiziologica. Deci, temperamentul este mai curand inrudit cu latura animalica a omului.

In ceea ce priveste caracterul, fara a ne disocia de temperament, el reprezinta latura inteligenta, constienta, voluntara. Caracterul este rezultatul muncii constiente a omului, prin care el a reusit sa modifice – sa adauge sau sa reduca – ceva in temperamentul sau, cu ajutorul inteligentei, a sensibilitatii sau a vointei sale. Caracterul este comportamentul unei fiinte constiente care stie exact ceea ce face si incotro se indreapta, in timp ce temperamentul reprezinta numai impulsiunile de origine biologica, tendintele inconstiente. Caracterul poate fi considerat o sinteza a tuturor particularitatilor temperamentului dominate si stapanite.

Fiecare om vine pe lume cu un anumit temperament, bine definit, care este aproape imposibil de modificat. Dar, cum caracterul este format din tendintele constiente ale omului, care gandeste, cantareste, care doreste sa se remarce in bine sau in rau, el isi poate crea un comportament, un mod de manifestare care adeseori vine in contradictie cu temperamentul sau. Acesta este caracterul. Privit astfel, caracterul este temperamentul nuantat, colorat, orientat si dirijat catre un scop, catre un ideal. El este asemenea unei obisnuinte create in mod constient si care ajunge, in final, o a doua natura. La nastere caracterul nu exista inca, el se formeaza cu timpul. La copii, acest lucru este evident: ei au temperament, dar nu au inca caracter.

Hipocrate a delimitat patru tipuri de temperamente: sanguin, bilios (sau coleric), nervos si limfatic. Dar mai exista si alte clasificari. In astrologia traditionala, intalnim sapte: solar, lunar, mercurian, venusian, martian, jupiterian si saturnian. Se mai pot face trei distinctii functie de: predominanta laturii biologice – omul instinctiv – , predominanta laturii afective – omul sentimental – si predominanta laturii sentimentale – omul intelectual.

 

Temperamentul defineste deci ceea ce omul este, dar mediul, familia, societatea, instruirea, si asa mai departe, exercita o influenta asupra lui, transformandu-l si formandu-i caracterul. Intrucat individul isi formeaza caracterul sub influenta mediului si a conditiilor in care traieste, se explica de ce el se poate imbunatati sau inrautati. Vointa personala si constienta intervine cu o pondere importanta in formarea caracterului si ea reprezinta ceea ce omul a hotarat sau a acceptat sa fie, dar si influenta celorlalti este foarte importanta.

Nu este nevoie sa va explic din nou ca, faptul ca ne nastem cu un anumit temperament, nu este lipsit de o buna motivatie. Stiti ca aceasta este consecinta vietilor anterioare, a incarnarilor precedente: in trecut, prin gandurile sale, prin dorintele sale, prin faptele sale, omul s-a legat de anumite forte care, in prezent, determina subconstientul sau, adica temperamentul; si aici el nu prea poate interveni. Este ca si in sistemul osos: nici aici el nu poate sa modifice nimic: nici sa-si mareasca craniul, nici sa-si lungeasca nasul, nici sa-si indrepte barbia. In mod similar, cu toate ca in natura totul se transforma sau se poate modifica prin atotputernicia gandului si a vointei, asupra elementelor inconstiente constituind temperamentul, modificarile posibile sunt atat de lente si de imperceptibile incat, la scara unei singure incarnari, se poate considera ca ele sunt inexistente. In schimb, caracterul poate fi modificat, ameliorat, format si tocmai acestea sunt sarcina si munca discipolului unei Invataturi Spirituale.

Sa luam exemplul unui om dinamic, furtunos, chiar violent: este atat de brusc si de categoric incat nu poate pronunta o fraza fara a-i rani pe ceilalti sau fara a le prejudicia interesele. Temperamentul sau impulsiv il impinge mereu la eruptii si explozii. Dar, intr-o buna zi, omul acesta realizeaza ca felul lui de a fi ii aduce prejudicii si cu vointa, ajunge dupa putina vreme sa-si imbunatateasca caracterul, sa-si toarne, cum se spune, putina apa in vin. In realitate, el a ramas capabil de a riposta prin injurii sau lovituri – si aceasta pana la sfarsitul existentei sale – dar, datorita vointei, a ajuns sa se poata stapani, sa gaseasca gestul, cuvantul, privirea care sa nu provoace stricaciuni. Acesta este caracterul.

Caracterul este deci o forma de comportament (fata de ceilalti si fata de sine) format in jurul temperamentului. Este o atitudine, un mod de a actiona care rezulta din unirea, din imbinarea diferitelor elemente, calitati sau defecte determinate. Munca discipolului trebuie deci sa se bazeze pe aceasta cunoastere a temperamentului si a caracterului pentru ca, chiar si atunci cand temperamentul nu il predispune, sa reuseasca totusi sa-si formeze un caracter care sa se manifeste prin bunatate, grandoare si generozitate. Bineninteles ca nu este un lucru usor, caci altfel toata lumea si-ar fi format deja un caracter divin, dar trebuie lucrat in acest sens.

Sa revenim la exemplul cu arborele. Unde se afla temperamentul sau? In Continuă lectura

O poveste despre Capitalism


Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană (nu eu, care
va transmit, ci povestitorul …) ! Acolo se spune că un expert în
vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic
mai adevărat și mai capitalist!

Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă
producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau
visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus
această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în acest caz
populației native din Alaska ).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum
vindem frigidere eskimoșilor?
foarte simplu, răspunde cineva! îi
convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un
frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam
problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au
curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o
problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu
o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică
o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii?
generatoarele merg pe combustibil! de unde benzinării? Mda, cred că
problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat
problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor,
spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de
specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist
prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat
pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă!
Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani,
cum vindeți voi frigidere, generatoare, benzină?
Se lasă liniștea!

Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat
impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini
de la masă o vedeau în firmă și aprope niciunul nu o cunoștea! Le
spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în
care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu
frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă! Banii! Dar avem
mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt
virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit!
așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră,
faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile
înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la
treab��. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

S-a lăsat liniștea…….apoi managerul, pe un ton prietenos le spune
celor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat! La treabă!

După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5
inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din
2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese
frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor
muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din
ședința de brainstorming!
După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40,
hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare
și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți,
dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de
combustibil pentru generator!

După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2
sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare,
niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă
nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!

După 1 an si jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun
hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la
coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin
asta și mijloacele de subzistență!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am
văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am
rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le
trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală
europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevarul sau era o iluzie?

Sa tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe
frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau
credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la
băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de
hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe
carduri de credit), băncile au caștigat cel mai mult având și
terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe
creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat
pentru a evita falimentul economiei globale (cică).

Și eskimoșii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri
(popriri), fără viitor!

Concluzia!
Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți(finanțiștii spun
că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui
produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale
băncilor).

Nu vă cumpărați produse inutile
(și eu am în casă nenumărate cuțite
electrice, feliatoare, mixere, mașini facut tăiței, etc!). Nu fiți
eskimoși!

Învățați din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le
doriți,gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele!

Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau
după ședința de amețeală a vreunui reponsabil de vânzări!

Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri!

Trăiți sănătos și curat!

(un eskimos în mică măsură)…

Succes tuturor1