Ruga


Fenomenele „mistice” cum erau denumite pana de curand, au suport stiintific dat de ultimele cercetari in domeniu. Tot mai multi cercetatori din intreaga lume, s-au axat in ultimul timp pe experiente si cercetari specifice.

„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg.

„Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”[2]

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.
A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

„Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5.

„Sa fie azi pace inlauntru tau.
Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine.
Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti.
Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti.
Fii multumit(a) de felul in care esti tu, asa cum esti.
Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti.”

Anunțuri

DE ANALIZAT – Herta Müller


E adevarat:trebuie analizat! Herta a avut curajul sa puna sare pe rana.Cinste ei!  Ea a trait aici pana in 1987. Stie tot ce stim cu totii… Trebuie sa incepem cu peste 2000 de ani inainte. Trebuie sa cercetam izvoarele istorice care ne pomenesc. Trebuie sa ne purificam de sechelele national comunismului.

29 Septembrie 2010 „Tâmpita de patrie vine cu tine chiar dacă nu vrei. Și te chinuiește și acolo unde te-ai dus să scapi cu viață.” – Herta MüllerÎn dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneu, Herta Muller a criticat intelectualii români, acuzându-i de falsă rezistenţă şi pasivitate în timpul comunismului. Înainte de primirea Premiului Nobel, vizitele Hertei Müller în România treceau aproape neobservate – în 2009, scriitoarea a participat în România la un eveniment de provincie, Festivalul de Literatură „Oskar Pastior” de la Sibiu, iar ecourile abia de au trecut graniţele judeţului. Nobelul a schimbat însă radical percepţia publică asupra scriitoarei. Vizita de luni seara a stârnit un interes incredibil în rândul publicului bucureştean, care s-a înghesuit să intre în clădirea Ateneului. O altă mulţime de oameni încerca să facă rost de o invitaţie; la 19.30, la o oră după debutul evenimentului, oamenii mai negociau cu portarii din spatele uşilor încuiate un eventual acces. Cei care au avut norocul să se afle în sală au asistat la una dintre puţinele dezbateri autentice, fără mănuşi, pe subiectul complicităţii intelectualilor cu dictatura.

Răfuiala cu intelectualii români

În dialogul dintre Herta Müller şi filosoful Gabriel Liiceanu, mărul discordiei a fost angajamentul politic inconsistent al intelectualilor români în comunism, care, chiar dacă au refuzat să laude şi să sprijine sistemul, nici nu au îmbrăţişat vreo formă deschisă de protest politic. Pentru Liiceanu, elita intelectuală s-a opus sistemului refuzând să-şi „prostitueze cuvintele” şi să scrie cărţile propagandistice pe care regimul le vroia: „Unii dintre noi am avut naivitatea să credem că aveam un angajament politic. Dar acum aflăm de la dvs. că acest mod de a nu ne prostitua cuvintele a fost prea puţin, că el nu a fost un angajamant politic, ci un vinovat apolitism”. Răspunsul Hertei Müller a venit sec, sprijinit pe comparaţia cu ţările din centrul Europei, unde s-au înregistrat mişcări de protest chiar şi în sânul Bisericii şi unde „au fost mai mulţi oameni care au spus ceva împotriva regimului. În România, dacă vrei să vorbeşti de dizidenţă, nu ai ce să spui, decât, eventual, că nu a fost dizidenţă organizată. Radu Filipescu, preotul Calciu, Paul Goma au fost lăsaţi singuri, cine i-a sprijinit? Protestatarii au fost prea puţini şi cine şi-a ridicat capul a fost lăsat singur”. Concluzia scriitoarei este necruţătoare: rezistenţa prin cultură a intelectualilor este vorbă în vânt („când eu am avut probleme cu dictatura, cei mai mulţi au tăcut”), iar duritatea dictaturii în România se datorează şi intelectualităţii care s-a refugiat în cultură, păstrându-şi astfel o foarte confortabilă neutralitate politică. „Ce vreţi dumneavoastră să laud mi

se pare prea puţin, n-am ce să spun. Este o modalitate de a rămâne onest personal, să nu te murdăreşti, dar nu a fost ceva împotriva dictaturii, care să deranjeze clanul de ceauşişti şi securişti. Dacă ar fi fost foarte mulţi care să deranjeze această dictatură, ea nu ar fi putut să se facă tot mai sinistră. Până la urmă, nimeni din Est nu a umblat cu maşina de scris la poliţie ca noi, care trebuia să obţinem permis pentru folosirea ei”, a observat câştigătoarea Nobelului făcând referire la faptul că scriitorii trebuiau să-şi înregistreze maşinile de scris pentru a putea fi identificaţi în cazul în care ar fi apărut manifeste sau scrieri subversive în regim de samizdat.

Scriitorii s-au enervat pe sistem „în sinea lor”

Replicile care au urmat acestui dialog spun multe despre cât de puţin conciliabilă este poziţia celor doi oameni de cultură: „Dumneavoastră aţi fost (să vă înregistraţi maşina de scris – n.r.)?”, a întrebat filosoful. „Da”, a răspuns Herta Müller. „Eu n-am mers”, a contraatacat Liiceanu. „Oh, sunteţi dizident”, l-a ironizat scriitoarea. „De ce aţi mers?” „Ca să folosesc maşina de scris fără să mă aresteze”. „ Trebuia să fiţi dizidentă şi să vă asumaţi riscul, să nu vă lăsaţi umilită în felul acesta.” „Da, dar vedeţi, n-am fost. Poate nici n-am fost dizidentă, pe când alţii au fost, cei care şi-au scris cărţile cu limbaj curat (necontaminat cu propagandă – n.red.)”. Înţepăturile şi contrele au fost prezente pe toată durata dezbaterii – când povesteşte despre situaţiile umilitoare în care te punea regimul comunist, Gabriel Liiceanu remarcă, ironic, „asta ni s-a întâmplat mai multora”, iar Herta Müller ripostează: „Trebuia să vă enervaţi”. „Dar ne-am enervat”, spune Liiceanu. „Desigur. Şi asta a fost tot”, conchide scriitoarea, în hohotele asistenţei. Scriitorii care „nu şi-au întinat cuvintele” şi-au consumat furia pe sistem în interior

, „s-au enervat în sinea lor”, în cuvintele acide ale scriitoarei. Întrebată dacă se consideră dizidentă, Herta Müller, care în timpul comunismului a avut doar meserii fără tangenţă cu cultura, a parat spunând că nu se consideră dizidentă, ci o persoană obişnuită: „Am avut şi nenorocul să lucrez acolo unde cei mai mulţi intelectuali nu au ajuns. M-au tot împins de colo colo şi am ajuns să văd cum trăiesc oamenii normali… Am vrut să trăiesc normal, să nu fac ceva de care să nu pot să vorbesc pe urmă. Mi-a fost greaţă de funcţionarii ăştia, nulităţile pe care le vedeam în fabrică, în magazin, la poştă, la doctor, fiecare avea nişte aluri şi trata oamenii de parcă ar fi, mă scuzaţi, «ultimul căcat»”.

„Când stau aici nu sunt scriitoare, e altă meserie – e circ”

Valorificarea suferinţei a fost un alt punct de divergenţă în discuţia dintre cei doi – scriitoarea a tăiat scurt argumentul filosofului, care susţinea că trauma şi suferinţa aduse de comunism celor sensibili le-ar fi creat acestora o înţelegere superioară: „N-am nici o înţelegere superioară a lumii, tot aşa cum n-am de fapt o înţelegere a ei. Eu nu pricep lumea şi de aia scriu… Când stăteam în România şi mă gândeam seara la ce s-a întâmplat în cursul zilei, nu puteam să-mi dau seama. De altfel, nici nu-mi permiteam să mă gândesc într-un arc mai mare, o perspectivă mai largă. Îmi ajungeau lucrurile micuţe şi exacte care se tot adunau lângă mine, fiindcă lor trebuia să le fac faţă. Nu am putut să-mi pun probleme, pur şi simplu a trebuit să fac faţă şi asta îmi absorbea toate energiile din cap, tot ce puteam rezulta. De înţelegere superioară nici nu putea fi vorba”. Scrisul este pentru scriitoare o vocaţie pe care o practică doar în singurătate, „e ceva ce mă chinuieşte şi nu mă lasă în pace şi mă obligă să-mi screm mintea până nu mai pot, dar când o fac mă ajută. Când stau aici nu sunt scriitoare, sunt scritoare doar când sunt singură cu mine. Ce fac aici e altă meserie – e circ.”

„Patrie este ceea ce nu poţi să suporţi şi ceea ce nu poţi să părăseşti”

Sentimentul exilului a fost celălalt leitmotiv în discuţia de la Ateneu, scriitoarea repetând o idee mai veche, anume că nu mai e posibil să se întoarcă definitiv în România: „Eu m-am născut aici, am trăit toate cele până în ’87 şi după aia gata, m-au dat afară, nu am mai putut să mă întorc. Cred că (întoarcerea – n.red.) ar fi o iluzie. Istoria dintotdeauna a exilului e că nu te mai întorci cum ai plecat. Nu că nu ai vrea – ci că a trebuit să te schimbi acolo, să-ţi aranjezi altfel viaţa şi când vii înapoi descoperi că lucurile s-au tăiat.” În comunitatea germană din România, întoarcerea nu-şi mai are rost – „în sate mai sunt 3-4 oameni în vârstă care nu mai au pe nimeni şi casele de bătrâni sunt viitorul minorităţii germane din ţara asta. Dacă aş vrea să revin să continui nu aş avea cu ce, cu cine şi este imposibil. Toţi aştia sunt undeva în lume şi pe mine asta câteodată mă doare; dar alt-minteri spun că am avut şi noroc.” Chiar dacă preferă cuvântului ideologizat „patrie” pe acela mai intim de „acasă”, scriitoarea încearcă să-l definească: „De multe ori am zis în Germania că «heimat/patrie» este ceea ce nu poţi să suporţi şi ceea ce nu poţi să părăseşti. Poţi să pleci cu picioarele, dar duci cu tine greutăţile din cap. Tâmpita de patrie vine cu tine dacă nu vrei. Şi te chinuie şi acolo unde te-ai dus să scapi cu viaţă.”

„Cu cât era ţara mai prăpădită, mai puneau o strofă la imn”

Dialogul a luat sfârşit cu o amintire din comunism a Hertei Müller. După „nu ştiu câte luni de şomaj”, ea ajunge să predea ca suplinitoare la o grădiniţă, cu speranţa că slujba aceasta nu va fi ideologizată, „sunt copii mici, nimeni nu se uită ce şi cum”. Însă din prima zi descoperă că programul trebuie să înceapă cu intonarea imnului interminabil al României comuniste – „Cu cât era ţara mai prăpădită, mai puneau o strofă.” Îi învaţă pe copii un cântecel de iarnă, însă „copiii nu erau obişnuiţi, aşa că a trebuit să le explic de ce fulgul are o rotiţă albă, de ce cade aşa. Nu mai ştiau decât chestii ideologice, mama, mama bună şi pac, într-a treia strofă – Elena. Nu te mai aşteptai, dar până la urmă tot venea.” A doua zi, proaspăta educatoare se face că uită de momentul ritualic al imnului, dar copiii vigilenţi îi atrag atenţia. „Apoi s-au pus într-un semicerc ca nişte soldaţi, cu mâinile lipite de corp şi au început să cânte. După trei strofe, le-am spus foarte bine, ajunge – dar unul a spus că nu e tot, aşa că a trebuit să-l cânte până la capăt.” „Copiii aceia”, a întrerupt-o filozoful, „au acum 25 de ani”. „Poate n-au ieşit încă din acele idei – dar depinde de ce li se spune acum”, s-a îndoit Herta Müller.

„Atunci are şi circul nostru din seara asta un sens”, a observat filosoful. „Nu ştiu.” „Poate le spune ceva”, a insistat Liiceanu. „Poate”, a pus punct Herta Müller dezbaterii. O dezbatere care dacă ar fi avut loc cu 10-15 ani mai devreme şi ar fi implicat mai mulţi intelectuali formatori de opinie, ar fi schimbat poate faţa culturii româneşti.

Coadă ca pe vremuri la autografele Hertei Müller

O aglomeraţie de nedescris şi nişte crize de nervi ale unor pensionari cam agitaţi au însoţit lansarea seriei de autor Herta Müller, aseară, la librăria Humanitas Kretzulescu. Andrei Pleşu a fost cel care prezentat-o publicului pe marea scriitoare de care îl leagă o „prietenie de cursă lungă”. „Voi vorbi puţin pentru că ştiu că Hertei nu-i plac lucrurile astea. Nu-i plac festivismele, vorbele mari, temenele, zâmbetele de circumstanţă şi blabla-urile. „Da. Aşa e”, a confirmat scriitoarea zâmbind. „Motivul pentru care Hertei nu îi plac aceste lucruri este acela că ea e un om cât se poate de autentic, ori în situaţii precum cea de faţă, toţi suntem un pic neautentici. Unii dintre dumneavoastră aţi venit pentru că vreţi să vă lăudaţi apoi pe la cunoştinţe cu un autograf al Hertei Müller, alţii, care au apucat alte vremuri, au intrat pentru că au văzut coadă şi se ştie că la coadă te aşezi chiar dacă nu ştii «ce se dă»”. La această afirmaţie, o femeie a strigat iritată: „Nu avem nevoie de jigniri!”, în timp ce un domn, şi mai nervos, a urlat din mulţime: „N-am venit să te ascultăm pe dumneata, ci pe doamna Herta Müller!” Cei prezenţi au rămas şocaţi văzând asemenea manifestări, dar Andrei Pleşu a parat cu eleganţă „lovitura” venită din public: „Ei bine, recunosc că şi eu am fost puţin neautentic, pentru că nici eu nu am venit aşa dintr-un elan personal, ci pentru că m-au rugat Herta şi prietenul meu Gabriel Liiceanu. Dar Herta e întotdeauna autentică. De altfel, motivul pentru care a plecat din ţară este tocmai acela că nu există sistem care să favorizeze neautenticul mai mult decât dictatura. În dictatură să faci şi să spui lucruri în care nu crezi devine o a doua natură. Ori Herta nu putea suporta aşa ceva. Închei prin a spune: „Herta, mor după tine! Îmi place cum scrii, ce spui, cum trăieşti!” Scriitoarea nu a adăugat decât câteva cuvinte, mulţumind editurii şi traducătorilor săi, după care şi-a suflecat mânecile şi a început să dea autografe. Şi, având în vedere faptul că admiratorii săi făcuseră o coadă ce se întindea până la Palatul Regal, a avut ceva de lucru. (G.L.)

De ce sa imi invat copii acasa ?


In Europa exista mii de familii care practica homeschooling sau isi educa si invata copiii acasa. Este o optiune educativa recunoscuta in mod legal in aproape toate tarile occidentale.

(Text scris de Sorina Oprean, Spania – Membru al Directivei Asociatiei pentru Libera Educatie)

Inainte sa imi pun problema sa am copii, niciodata nu m-am intrebat daca ii voi duce la scoala. Era ceva deja asimilat, astfel incat, cand am devenit mama pentru prima oara, m-am mirat singura de dorinta tot mai clara de a nu ma separa de fetita mea nici macar ca sa o duc la gradinita, la o varsta la care 99% din copiii pe care ii cunosteam erau deja integrati intr-o institutie de acest gen.

Unul dintre motivele mele a rezultat din faptul ca sunt emigranta. Locuiesc in Spania de 20 de ani, m-am casatorit cu un spaniol si, dinainte de a se naste cei doi copii ai mei, stiam ca vreau sa ii invat limba romana. Or, acest lucru e foarte greu, daca nu aproape imposibil, atunci cand merg la gradinita sau la scoala. Este stiut ca o limba se invata cu atat mai repede si mai bine cu cat esti mai mult timp in contact cu ea. Intr-un context in care numai eu vorbeam limba romana acasa, si in anturajul familiei noastre, faptul ca puteam sta cu copiii cea mai mare parte a timpului era primordial pentru ca ei sa invete cat de cat bine limba mea materna. Acesta a fost motivul principal pentru care copiii mei nu au fost niciodata la gradinita. In ceea ce priveste scoala – si avand in vedere ca in Spania toata lumea stie ca “scolarizarea obligatorie” incepe la 6 ani –, asteptam cu teama momentul in care copiii vor implini aceasta varsta, intrucat eram si eu convinsa ca va “trebui” sa ii duc la scoala, desi ideea nu imi suradea deloc.

Intamplarea a facut insa sa dau peste un articol despre o organizatie care se numea “Crecer Sin Escuela” (“Sa cresti fara scoala” – echivalenta spaniola a cunoscutei “Growing Without Schooling”, fondata de John Holt in SUA) si sa aflu ca exista educatia sau invatatul acasa. Asta s-a intamplat cand fata mea cea mare avea 4 ani si baiatul 2 ani. M-am interesat de aceasta optiune educationala, am cerut informatii chiar de la organizatia respectiva si nu am mai avut nici o indoiala. Sotul meu a fost mai sceptic la inceput si trebuie sa ii fiu recunoscatoare pana in ziua de azi pentru votul de incredere acordat si pentru ca a acceptat sa incerce un mod de a educa complet diferit fata de ceea ce cunostea el si fata de ceea ce admite societatea in care traim, in general.

Marturisesc ca, in afara de motivul initial, cel al bilingvismului familiei noastre, s-au adaugat imediat si altele de ordin pedagogic si etic. Nu puteam sa nu ma gandesc la anii pierduti in scoala si in liceu, ani in care nu invatasem aproape nimic care sa imi poate folosi mai tarziu in viata. Mi-am dat seama, aproape de varsta de 30 de ani, ca am inceput sa invat cu adevarat ce e viata si cum trebuie sa ma descurc in vartejul ei abia dupa varsta de 18 ani, cand am scapat de “obligatia” invatamantului obligatoriu. Mi-am adus aminte de anii din copilarie (intre 6 si 10 ani) in care mama sedea cu noi se ne explice tot ce nu intelegeam la scoala (pentru ca era ori prost, ori prea putin, ori prea repede explicat), toate dupa-amiezele in care, dupa ce deja statusem 4 sau 5 ore dimineata la scoala, trebuia sa mai sedem inca 2 sau 3 ore ca sa ne “facem temele”, cand noua ne tanjea sufletul si trupul dupa cateva ore de jucat afara cu copiii din vecini.

Mi-am adus aminte ca am invatat sa socializez cu adevarat cu familia mea si cu acesti copii, pentru ca doar atunci aveam timp sa stau de vorba cu cei din jur si sa fac cu ei schimb de idei si de notiuni. Mi-am adus aminte cum ma plictiseam la ore pentru ca materia era plicticoasa si prost explicata sau pentru ca profesorii nu aveau chef sau timp sa ne explice totul intr-o maniera mai creativa si mai aproape de realitate si de viata de zi cu zi pe care o traiam acasa. Mi-am adus aminte de momentele in care m-am simtit umilita in Continuă lectura

Citat

Medicamente naturiste care vindeca!


Polenul

Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atatea doze zilnice de ritin (vitamina P), cate ar fi necesare catorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.
Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen – anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mancare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Propolisul

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala.
Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in sangerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

La ce este bun propolisul?

Propolisul, alaturi de miere, laptisorul de matca, polenul, veninul de albine si ceara sunt produse apicole care ajuta la Continuă lectura

Dependenta in iubire si cautarea plenitudinii


* Spiritualitate

Fragment din cartea “Puterea prezentului”, de Eckhart Tolle, aparuta la Editura Curtea Veche

“De ce am deveni dependenti de celalalt?

Motivul pentru care relatiile de iubire romantica reprezinta o experienta atat de intensa si universal cautata este acela ca ele par sa ofere eliberarea dintr-o stare de frica, nevoie, lipsa si neimplinire, ce are radacini profunde si face parte din conditia umana in starea sa neeliberata si neiluminata. Aceasta stare are atat o dimensiune fizica, cat si una psihologica. La nivel fizic, evident, nu sunteti completi si nici nu veti fi vreodata: sunteti fie barbat, fie femeie, adica o jumatate din intreg.

La acest nivel, nevoia de a fi completi — intoarcerea la uniune — se manifesta prin atractia dintre barbati si femei, prin nevoia barbatului de femeie si nevoia femeii de barbat.

Este aproape o nevoie irezistibila de uniune cu polaritatea energetica opusa.
Radacina acestei nevoi fizice este de natura spirituala: dorinta de a pune capat dualitatii, de a te intoarce la starea de plenitudine. Uniunea sexuala da senzatia cea mai apropiata de aceasta stare la nivel fizic. Din acest motiv,
este considerata experienta care ofera cea mai mare satisfactie in lumea fizica.

Dar uniunea sexuala nu este mai mult decat o clipa trecatoare de plenitudine, o secunda de beatitudine. Atata timp cat este cautata inconstient ca mijloc al mantuirii, persoana cauta sa puna capat dualitatii la nivelul formei, nivel la
care mantuirea nu este posibila. Vi se ofera o imagine fugara, foarte tentanta a raiului, dar nu vi se permite sa ramaneti mai mult timp aici si va treziti din nou intr-un corp separat.

La nivel psihologic, sentimentul de lipsa sau de neimplinire este chiar mai mare decat la nivel fizic. Atat timp cat va identificati cu mintea dvs., aveti un sentiment al identitatii derivat dintr-o sursa externa. Adica obtineti o idee despre cine sunteti din lucruri care, in ultima instanta, nu au nimic de-a face
cu cine sunteti in realitate: rolul dvs. social, posesiunile, aspectul exterior, succesele si esecurile, sistemul de credinte s.a.m.d.

Acest sine fals, construit de minte, se simte vulnerabil, nesigur si cauta mereu
lucruri noi cu care sa se identifice si care sa-i dea sentimentul ca exista. Dar nimic nu este vreodata suficient pentru a-i produce o satisfactie de durata. Temerile sale raman; ca si sentimentul de lipsa si de nevoie acuta.
Dar atunci apare aceasta relatie speciala. Ea pare sa fie raspunsul la toate problemele sinelui fals si pare sa raspunda tuturor nevoilor sale. Cel putin la
prima vedere. Toate celelalte lucruri pornind de la care in trecut v-ati derivat sentimentul identitatii par acum relativ nesemnificative. Acum aveti un singur punct de interes care le inlocuieste pe toate celelalte, da sens vietii dvs. si prin el va definiti identitatea: persoana de care v-ati „indragostit”.

Ceea ce conteaza este ca sentimentele subiacente, de neimplinire, frica, lipsa si insatisfactie, atat de caracteristice starii de identificare cu mintea, au disparut — sau nu?

S-au dizolvat sau continua sa existe in spatele acestei realitati superficiale numite fericire?

Daca in relatia dvs. ati avut parte atat de „iubire”, cat si de opusul ei —
atacul, violenta emotionala — atunci e foarte probabil sa confundati atasamentul sinelui fals si dependenta cu iubirea. Nu puteti sa va iubiti partenerul la un moment dat, iar in urmatorul moment sa il atacati. Iubirea nu are opus.

Daca „iubirea” dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o puternica nevoie a sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet si mai profund, o nevoie pe care celalalt o satisface temporar. Este inlocuitorul pe care il da sinele fals pentru mantuire si pentru scurt timp aproape ca ne simtim mantuiti.
Dar vine un moment cand partenerul dvs. se comporta astfel incat nu va mai
satisface nevoile — sau mai curand nevoile sinelui fals. Sentimentele de durere, frica si lipsa, care sunt o parte intrinseca a constiintei sinelui fals, dar au fost acoperite de „relatia de iubire”, ies acum din nou la suprafata. Ca in cazul oricarei dependente, va simtiti minunat cand drogul este disponibil, dar invariabil vine un moment cand drogul nu mai functioneaza.

Cand acele sentimente dureroase reapar, le simtiti chiar mai intens si mai acut decat inainte. Pe deasupra, va percepeti partenerul, ca fiind cauza acestor
sentimente. Aceasta inseamna ca le proiectati in afara si il atacati pe celalalt cu toata violenta salbatica a durerii dvs. Acest atac poate trezi durerea partenerului, si el sau ea va poate raspunde la atac.

In acest punct, sinele fals mai spera inca in mod inconstient ca atacul lui, sau incercarile sale de manipulare vor reprezenta o pedeapsa suficienta pentru a-l
convinge pe partener sa-si schimbe comportamentul, ca sa-l puteti folosi din nou pentru a va acoperi durerea.

Fiecare dependenta apare dintr-un refuz inconstient de a accepta durerea si de a o lasa in urma. Fiecare dependenta incepe cu durerea si se sfarseste in durere. Indiferent de substanta de care sunteti dependent — alcool, mancare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoana, va folositi de un lucru sau de o persoana pentru a va ascunde durerea.

Acesta este motivul pentru care in relatiile intime, dupa ce euforia initiala a trecut, apare atat de multa nefericire, atat de multa durere. Nu relatiile
provoaca durerea si nefericirea. Ele scot la lumina ceea ce se afla deja in dvs. Oricare dependenta ajunge intr-un punct in care nu mai produce rezultatul dorit si atunci simtiti durerea mai puternic ca oricand.

Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii incearca mereu sa scape de momentul prezent si cauta un fel de mantuire in viitor. Primul lucru pe care l-ar putea intalni daca s-ar concentra asupra Clipei de ACUM ar fi durerea proprie si de acest lucru se tem ei. Daca ar sti macar cat de usor este ca in Clipa de ACUM sa obtina puterea care dizolva trecutul si durerea sa, realitatea care dizolva iluzia! Daca ar sti cat de aproape sunt de propria lor realitate, cat de aproape se afla de Dumnezeu!

Nici evitarea relatiilor cu scopul de a incerca sa se evite durerea nu este o solutie. Durerea este oricum prezenta. Exista o mai mare probabilitate ca trei relatii esuate in tot atatia ani sa va forteze sa va treziti, decat trei ani traiti pe o insula pustie sau inchis(a) intr-o camera.

Daca ati putea aduce o prezenta intensa in singuratatea dvs., acest lucru v-ar ajuta. ”

(preluare de pe http://www.damaideparte.ro)

REMEDIU NATURIST UNIVERSAL…


CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME


Usturoiul Allium sativum

Ceapa Allium cepa

Atât de puternic încât sa poata vindeca un brat estropiat, uscat, paralizat?

Atât de puternic încât batrânii, bolnavii, cei suferinzi de tot felul de infirmitati sa fie transformati, din invalizi fara speranta care abia îsi pot târsi talpile câtiva pasi, în oameni robusti si energici, capabili sa alerge, sa dea cu piciorul, sa sara si sa tina pasul cu oricine?

Exista vreun aliment biblic atât de puternic încât sa va poata apara de ciuma bubonica?

Atât de puternic încât oamenii de stiinta sa-l testeze contra SIDA?

 In mod  incredibil, EXISTA si îl veti gasi – nu în dulapiorul cu medicamente, ci în gradina de zarvaturi!
 
In Tara Sfânta cresc cam saizeci si sapte de soiuri de usturoi (Allium sativum), astfel încât nu e deloc ciudat ca evreilor li s-a format gustul pentru aceasta planta. Vestitul oras de odinioara Escalom, din Palestina, este denumit literalmente dupa o specie de usturoi, salot (în latina, Allium ascalonicum). O masa tipica a evreilor din Antichitate, începea cu un aperitiv constând din andive, laptuci si ridichi, care se înmuiau într-un amestec de untdelemn de masline, usturoi tocat, sare si otet (mujdei) si erau savurate cu mare placere.

 Talmudul – cele treizeci si noua de carti cu comentarii biblice care interpreteaza legile din Biblie, datând din secolul întâi – îndruma ca multe genuri de mâncare sa fie  asezonate regulat cu usturoi, pentru a alunga bolile care se pot ivi de la mâncarea stricata. De asemenea, evreii agatau usturoiul de stâlpii usilor, pentru a alunga influentele negative. O asemenea mentalitate poate parea învechita, dar se întâmpla – dupa cum a demonstrat stiinta moderna -ca aburii sulfurosi puternici emanati de usturoi sa ucida bacteriile si virusii – dezinfectând aerul, trupul si orice lucru cu care mai intra în contact.
 Egiptenii, evreii, grecii si romanii din Antichitate mâncau si foloseau cu totii usturoiul, pe plan medicinal, pentru o ampla gama de maladii. Documentele scoase la lumina de arheologi, arata ca usturoiul se folosea pe scara larga:
 1. ca infuzie (ceai) pentru reducerea febrei;
 2. ca decoct, pentru intestinele descuiate;
 3. ca prisnita, pentru  umflaturile dureroase;
 4. ca frectie, pentru întinderile de muschi sau de ligamente;
 5. ca tinctura, pentru parazitii intestinali;
 6. ca tonic general, pentru ameliorarea starii inimii si fortificarea digestiei.


CUM AU VINDECAT ALIMENTELE BIBLICE UN BRAT USCAT

In cartea sa, Despre oameni si plante, renumitul specialist francez Maurice Messegue descrie o pacienta, Anne-Marie M., de nouasprezece ani, care se nascuse cu un brat mai scurt, uscat, care niciodata n-a crescut prea  mult, nu-i folosea la nimic si a ramas îndoit peste piept. Nu simtea nimic cu bratul (decât pe timp ploios, când o dureau oasele) si nu si-1 putea misca. Consultase multi medici, dintre care nici unul nu-i putuse rezolva problema paraliziei si a estropierii de crestere. Aceasta era o problema noua pentru Messegue, care a diagnosticat atrofia ca un gen de rahitism. Cel mai important ingredient din remediul sau, declara el, era un aliment tamaduitor  simplu – varul aproape identic si mai blând al usturoiului – ceapa („continutul ei de sulf o face foarte eficienta împotriva reumatismelor”) . Alte ingrediente includ lamâita, urzica-vie, brusturele mare si patrunjelul – toate, alimente tamaduitoare din Biblie discutate în aceasta carte la paginile 82,131,220,222,250 – ca diuretice, pentru a elimina toxinele (de asemenea, spune el, ceapa – Allium cepa -este „un diuretic destul de puternic pentru a-1 fi vazut  eliberând rinichii bolnavilor de uremie”). Paducelul, un aliment vindecator din Biblie discutat în Capitolul 11, si mugurii de tei, au fost recomandati ca sedativi usori. Musetelul comun, un alt aliment vindecator din Biblie discutat la pag. 4142, a fost folosit pentru a calma nervii. Pentru  atrofie, a folosit coada-calului (Equisetum maximum) într-o prisnita de varza, un aliment tamaduitor biblic, si creson, una dintre ierburile amare de la Cina cea de Taina. Acest gen de cataplasma a actionat miraculos asupra unor animale care abia se mai puteau tine pe picioare. Urma sa le foloseasca numai în aplicatii externe, sub forma de cataplasme si bai de mâini si picioare. Trei luni mai târziu, fata a revenit, vindecata în mod miraculos! A întins mâna. „Priviti!” a exclamat ea si a luat cu mâna o foaie de hârtie de pe masa. „Sunt atât de fericita!” a strigat, „e asa de minunat, ca nici nu-mi vine sa cred (…).”
 Un martor sceptic a întrebat: „Vreti sa spuneti ca înainte nu va puteati misca, bratul si mâna?
Iar acum puteti?” „Exact”, a raspuns ea si, ca s-o dovedeasca, l-a ciupit de mai multe ori: întâmplarea a aparut în toate ziarele din Paris. Parintii lui Anne-Marie au spus ca era un miracol. Numai medicii care o tratasera fara succes au refuzat sa creada. „Nu se poate face nimic”, a spus unul, „corectarea diformitatilor congenitale e mai presus de puterea oricarui medic.”

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia, sanatos-tun. Incepuse sa manânce o combinatie de usturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului.Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zaharului si, astfel, a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul – consemnat de mai multe ori – ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA ANTIDIABETICA
Usturoiul – desi are o actiune putin mai înceata – este la fel de eficient  ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: „Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sânge. Asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament”.

 CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL  DIN LUME

Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. Contra sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai oribili microbi – chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei – în cinci minute fix! în testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina.
 Este o planta atât de puternica încât, când e frecata’pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi.
 Oameni bolnavi de plamâni – ajunsi în pragul mortii – suferind de tot felul de maladii respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE
In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat în sfârsit cu fermitate „puterea de penicilina” a usturoiului, izolând  diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii. ”
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TB.C.-ul.  De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una din cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer).
Ajoena  este o substanta care „dilueaza” sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de 24 de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida si vaginita.
 Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului sunt ce-i care-i confera usturoiului puterea sa de lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DISPARITIA IMEDIATA A ARSURILOR SI DURERILOR DE URECHI

Doamna LC. spune: „Timp de un an, am folosit ulei de usturoi pentru durerile de urechi. L-am vazut facând minuni în zece-cinci-sprezece minute de la spargerea unei capsule eu ulei de  usturoi, turnata în ureche si retinuta cu un tampon de vata. Le-am spus prietenilor si rudelor cât de repede îmi trece durerea si toti sunt gata sa jure! Sora mea avea o infectie a urechii interioare si toata noaptea plângea de durere. Mi-a dat telefon la ora patru dimineata, în lacrimi. Sotul ei a venit si a luat putin ulei, iar durerea i-a trecut în cincisprezece minute. De asemenea, am descoperit absolut întâmplator ca arsurile sunt ajutate prin frectie cu ulei de usturoi pe locul ars. Durerea trece aproape imediat dupa aplicare si masarea arsurii. Nepotul meu s-a ars destul de grav la mâna, pe plita electrica. Dupa ce i s-a aplicat ulei de usturoi, a fost foarte usurat si a dormit toata noaptea fara sa se plânga.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC A VINDECAT MULTE URECHI CARE TIUIAU
Doamna N.V. spune: „Am descoperit un remediu foarte simplu si ieftin  pentru slabirea auzului si tiuitul urechilor (…). Urechile îmi sunau atât de tare încât abia mai auzeam. Acum trei ani, am citit: -Se spune ca un strop de suc de usturoi pus în ureche face bine la auzul cu probleme. Am încercat, cu rezultate miraculoase ; începeti aplicând formula cam de trei ori pe saptamâna si, pe masura ce starea vi se amelioreaza, puteti reduce dozajul. Eu o folosesc în prezent cam o data la o saptamâna sau, la zece zile si rezultatele bune se mentin.”

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE URECHII, NASULUI SI ALE GÂTULUI
 Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult o zi.
 De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele – ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor maxilare, faringitele si
laringitele grave si alte boli.
De exemplu: aceasta miraculoasa planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul! Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! 

Va doare urechea? Înfasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii!

Va doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele pentru a elimina congestia. Stoarceti putin suc de  usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu al pieilor-rosii!).

 Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? Incercati putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE DE GÂT
 Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C la vindecarea racelilor. Daca se tine un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi. Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-1 cu dintii, din când în când, pentru a elibera câte putin suc (daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum – sau prazul) în acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de gât care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data – si e mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar temporara.

Usturoiul, planta întineririi miraculoase, si altele ca urzicile (Urtica sp.), hreanul (Armorada rusticana) si boabele de soc (Sambu-cusnigra) – toate sunt alimente biblice celebre pentru capacitatea lor de a usura simptomele alergice.

Socul, de exemplu, contine doi compusi activi contra virusilor de gripa. Indicam în acest sens ceaiul din boabe de soc.

Ceaiul de urzici-vii (Urtica dioica) are un lung istoric de tratament contra tusei (inclusiv a tusei convulsive) si a racelilor, curgerilor de nas, congestiilor de piept si bronsitelor. Radacinile sau  frunzele de urzici, folosite în suc sau ceai, erau medicamente sigure si nepericuloase pentru a deschide tuburile si caile din plamâni; urzica e o antihistamina puternica. Nimic nu este mai dramatic decât vindecarea de alergie si guturai pe care o asigura frunzele de urzica, încercati doua lingurite de frunze uscate si congelate la o ceasca de apa clocotita. Puneti la asezat pâna se raceste, îndulcita dupa gust.

Hreanul – folosit de evrei secole de-a rândul ca simbol al celor sapte ierburi amare de Pasti are o îndelungata reputatie de muco-kihetic. Altfel spus, are capacitatea de a dilua flegma sau mucusul, usurându-i astfel eliminarea din sistem. Nimic nu se compara cu o lingurita de hrean proaspat pentru a curata sinusurile. Doza zilnica e necesara numai pâna când cedeaza simptomele alergici, în continuare, nu mai e nevoie decât de câteva lingurite de hrean pe luna, pentru a preveni un nou atac de alergie.

 COBOARA HIPERTENSIUNEA

Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca  fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza – în cazuri dupa cazuri – ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile  dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
 De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
 1. Este absolut sigur.
 
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare  a dozajului.
 3. Tensiunea sangvina se reduce treptat – într-o perioada de timp – fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6.
Se pot obtine bune rezultate,indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.
 Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.
 Hipertensiunea e extrem de  periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente – multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au – si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale  inimii, venelor si arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar – usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

 REÎNTINERESTE FICATUL

Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor  gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi în .amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive – mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert în terapia  cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-1 gati, sau a-1 combina cu ou si lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata de 95%.  Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE  AU TRECUT
S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit, dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci – dintr-un total de 84% eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua – din douazeci si cinci – la un total de 88% eficacitate! .  Flatulenta a disparut complet în douazeci de cazuri din douazeci si cinci – un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt – la un total de 84% eficacitate! Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt – pentru un total de 75% eficacitate! Se raporteaza ca  usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se  poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini. Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau capsule.

 UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi, amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA
 Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: „Pentru aceia dintre dumneavoastra care pot suferi de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte 3 catei mari de usturoi, de 3 ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa. Dupa 5 zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (…).”
 „Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a avut odata un pacient cu cancer la plamâni care a trait mai mult decât se asteptase ea, si mânca usturoi.
Medicamentul minune – chiar merge!”

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR

Bufeuri de febra? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea, anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene – toate au fost rezolvate de usturoi sau de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
 Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B-1 în organism poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor premenstruale si a multor alte probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile,  frisoanele, mâncarimile, obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii.

Desigur, usturoiul se gaseste si sub forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica, maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI SPASME LA COLON

M.V., medic stomatolog, relateaza ca timp de zece ani si-a facut tratamente cu raze X si radiu pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii care-i tot reapareau, cu toate ca un medic îi spusese ca erau benigne. La  aplicarea uleiului din aceasta planta uluitoare, usturoiul – care-i vindecase spasmele la colon – umflaturile dureroase de pe fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi – din capsule – si în circa o luna umflatura a disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi când si-a dat seama prima oara de existenta ei. Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el, erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat 1-a sfatuit sa le usuce cu ajutorul alcoolului – pe care 1-a încercat timp de doua, trei luni, fara succes. „Si sa te mai miri”, comenteaza el, „ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi si cancer? Chiar daca nu  erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul.Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

 UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI NEVRALGIE
 Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi  maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi  a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi mult usurata frecându-le cu usturoi. „Da rezultate excelente”, sustine el. Un alt savant de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid durerile reumatice si nevralgice.

 PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR
 Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare are „o actiune protectoare foarte semnificativa” în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N.T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai încet când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de  grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, Q suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati.
Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect – fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care continea unt  a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta – în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore   mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

 STRAVECHIUL REMEDIU CONTRA DURERILOR DE DINTI MERGE SI AZI
In medicina Egiptului antic, un anume Hesy Re, Sef al Dentistilor si Medicilor în jurul anului 2600 î,Ch., plomba cariile cu usturoi zdrobit!
In vremea aceea, domnea ideea ca un dinte stricat trebuie pastrat cu orice pret, în loc de a fi scos.

Un leac stravechi si traditional în zonele rurale contra durerilor de dinti este un catel de usturoi strivit, amestecat cu putin unt sau ulei si înfipt în carie sau pus pe locul dureros, în câteva minute durerea  înceteaza.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-1 luase de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri.
Când toate medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul-atietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de caldura, pentru cam cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe zi, timp de o saptamâna, si adio afectiune (daca pielea arde, luati imediat usturoiul, spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala). Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

ÎNTELEPCIUNEA REGELUI SOLOMON

Se spune ca regele Solomon ar fi scris o carte care continea leacurile vegetale pentru toate bolile cunoscute de om. Pentru bolnavii care aveau crize de epilepsie (considerata pe-atunci o forma de nebunie), prescria radacina de valeriana sau catei de usturoi. Introducea o mica parte dintr-una sau cealalta din aceste plante în capatul unui inel mare pe care-1 purta pe un deget, iar pe acesta îl plasa direct sub narile bolnavului – din câte se pare, cu foarte mult succes. In prezent, valeriana e cunoscuta ca sedativ si tranchilizant natural. Iar compusii de sulf din usturoi puteau sa fi actionat cam în acelasi mod cu sarurile mirositoare, care trezesc omul dintr-o toropeala temporara.
 ÎNTR-O VIZIUNE, ÎNGERII VORBESC DESPRE PUTERILE CURATIVE ALE USTUROIULUI. Hildegarde von Bingen a fost o calugarita si stareta  într-o manastire benedictina, specialista în plante medicinale, care a trait în secolul al XI-lea. Sustinea ca avusese o serie de viziuni, aratându-i noi moduri de a folosi plantele medicinale, pe care le-a notat într-o carte intitulata Physica, cea mai veche scriere de istorie naturala din Germania. Intr-una din aceste viziuni, i-a aparut un înger care i-a spus ca un amestec de doua plante – usturoi si isop (Hyssopus sp.) – va vindeca astma, îngerul a învatat-o sa fiarba un ceai simplu dintr-o mâna de tulpini verzi de isop si doi catei de usturoi, curatiti si tocati, pe care sa le puna într-o oala cu apa, lasându-1 sa fiarba la foc scazut. Pentru tusea cu sânge, îngerul i-a spus sa adauge în mixtura o planta numita « lecuieste-tot », precizând ca aceasta avea sa opreasca în mod dramatic tusea cu sânge, în câteva minute. Pentru oftica –  astazi numita tuberculoza – îngerul a îndrumat-o sa adauge muguri de lavanda si-frunza de tataneasa (Symphytum ofScinale), în fiertura de usturoi si isop.

PROTECTIA CONTRA CIUMEI BUBONICE

Poate ca cea mai convingatoare dovada despre puterea usturoiului de a lupta contra germenilor consta în capacitatea lui de a apara oamenii împotriva ciumei bubonice care pe vremuri a maturat Europa de mai multe ori, nimicind populatii întregi. De exemplu, odata, la Marsilia, Franta, optzeci la suta dintre locuitorii orasului au muritîn câteva luni. Documentele istorice arata ca, atunci când ciuma a ajuns în orasul Chester din Anglia, în 1665, singurii locuitori ai orasului care au supravietuit locuiau într-o casa cu pivnita plina de usturoi; nici o fiinta din casa aceea nu a murit. In timpul marii epidemii din 1722, la Marsilia,  niste hoti isteti au început sa fure bani si bijuterii din casele si de pe trupurile muribunzilor si ale mortilor – ei însisi fiind imuni la infectie. Au fost arestati, acuzati de tâlharie si condamnati la moarte, dar li s-a oferit clementa în schimbul secretului supravietuirii lor în mijlocul molimei. Hotii au raspuns ca erau imuni fiindca îsi frecasera feţele, gâturile, mâinile, braţele, trupurile si chiar hainele cu un lichid preparat din 50 de catei de usturoi cojit pusi la macerat într-un litru si jumatate de otet din vin tare, timp de doua saptamâni. De asemenea, o parte din solutie au baut-o si au facut gargara cu ea. Atunci, autoritatile din Marsilia au afisat remediul si cetatenii ramasi în viata au  putut rezista epidemiei.
Propagata de rozatoare si purici, forma aeriana a acestei boli -de la tusea suferinzilor – este atât de virulenta, încât poate ucide în trei zile pe oricine intra în  contact cu bolnavii. Pacientii infectati trebuie sa fie tratati cu antibiotice puternice, în maximum cincisprezece ore, pentru a supravietui. Dar usturoiul comun, un dar de la Dumnezeu, poate preveni sa fie contractata înca de la început.

Citat

Sfaturi pentru sanatate


Sfaturile bioterapeutei Djuna Davidajvili

djuna_sanatate.jpg Eugenia Davidasvili, cunoscuta azi in intreaga lume ca Djuna (Giuna), s-a nascut pe 22 iunie 1949, in Georgia .S-a afirmat atat prin eficienta tratamentelor sale, cat si prin acuratetea diagnosticelor, testele efectuate la Washington Research Center aratand o acuratete de 97% in diagnosticare.In prezent, Djuna detine o clinica extrem de solicitata in Moscova. Djuna Davitasvili este un nume foarte cunoscut, cu puternice rezonante speciale pentru milioane de oameni.

Dar nu despre persoana sau personalitatea vestitei vindecatoare cititi mal jos, ci despre  o serie de sugestii si retete pentru terapia (sau profilaxia) diverselor afectiuni ce macina astazi lumea vie. Sunt, de fapt, reguli de viata general valabile, bazate exclusiv pe ceea ce ne ofera natura. Continuă lectura