Citat

Medicamente naturiste care vindeca!


Polenul

Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atatea doze zilnice de ritin (vitamina P), cate ar fi necesare catorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului.
Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen – anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mancare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Propolisul

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala.
Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in sangerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.

La ce este bun propolisul?

Propolisul, alaturi de miere, laptisorul de matca, polenul, veninul de albine si ceara sunt produse apicole care ajuta la intarirea sistemului imunitar, astfel incat persoanele care le consuma sunt ferite de orice afectiune. Datorita compusilor chimici care au efecte curative asupra organismului uman, propolisul a devenit foarte cunoscut in medicina. El contine foarte multe microelemente cum ar fi fier, cupru, zinc, calciu, siliciu, strontiu, aluminiu, vanadiu, precum si substante bioactive. De-a lungul timpului specialistii au remarcat efectele curative ale acestui produs apicol si l-au supus unor cercetari mai amanuntite in laboratoarele medicale. Astfel s-a constata ca propolisul contine in medie 55% rasini, 30 % ceara si 10% uleiuri eterice si este capabil sa distruga 30 de tipuri de virusi, 9 specii de ciuperi, fiind eficient in peste 200 de boli.

Propolisul se gaseste sub mai multe forme: in stare naturala, sub forma de unguent, tinctura, spray, supozitiare, ovule, pastile, sirop. Tratamentele cu propolis sunt cunoscute de foarte multi ani si au efecte curative atat intern cat si extern.

Pentru uz extern, se alege unguentul sau spray-ul cu propolis. Acestea trateaza cicatrizarea ranilor usoare si a arsuri, contuzii si eczeme, mai ales cele uscate, herpes, cicatrici, psoriazis, ulcer varicos si varice. Unguentul se aplica pe zona respectiva si se maseaza usor de 2/3 ori pe zi. Se absoarbe rapid si ofera o senzatie de prospetime. Spary-ul se pulverizeara pe zona afectata. Pretul unui unguent este in jur de 6 – 7 lei, iar spary-ul cu propolis in jur de 10 – 20 lei.

Daca vreti sa tratati boli interne, atunci puteti alege propolis in stare naturala sau tinctura de propolis.

In stare naturala, propolisul este utilizat in vindecarea afectiunilor bucale: gingivita, stomatita, abcese dentare, amigdalita, carii dentare, tartru. Pretul unui baton cu propolis este de 4 lei.

Cum se prepara si la ce foloseste tinctura de propolis
Propolisul poate fi folosit ca atare, ca guma de mestecat (saliva umana fiind una din putinele substante care il solubilizeaza), sub forma extractului moale de propolis inglobat in miere, obtinandu-se mierea propolizata si folosit la prepararea diferitelor unguente. Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului ramane, totusi, tinctura de propolis. Preparare:

  • La 100 ml alcool de peste 80 de grade se adauga 20 g propolis.
  • Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr-un vas, se incalzeste la 30-35 grC si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta zilnic, timp de o saptamaina.
  • Dupa aceea, se lasa la decantat si se alege lichidul curat.
  • Folosind acelasi dozaj, procedeul poate fi simplificat.
    Singura diferenta este ca, fara incalzire, propolisul se piseaza si se lasa la macerat timp de 14 zile.

Tinctura de propolis este un extract alcoolic care contine 30% propolis. Aceasta este ideala in tratatea infectiilor cailor respiratorii si ORL (bronsite, faringo-amigdalite, viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoza), afectiunilor digestive si hepatice (gastrita, ulcer gastric, colecistica cronica, hepatita cronica, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive), infectiilor urinare (prostatite, tumori vezicale) starilor de stress, migrenelor, afectiunilor ginecologice (leucoreea, vaginita, cervicita, candidoza, menopauza), bolilor tiroidiene… Pretul unei tincturi de propolis variaza intre 8 si 15 de lei in functie de concentratia de propolis. Administrarea tincurii de propolis se face la recomandarea medicului in functie de afectiunile dumneavoastra.

Tincura de propolis se poate prepara si in casa. Pentru aceasta aveti nevoie de 100 g alcool de 80-86°, 20 g de propolis tinut la frigider. Se pun intr-un vas si se incalzesc la 30-40°, amestecandu-se bine. Procedura se repeta de 6-7 ori intr-o saptamana. Lasam sa se limpezeasca, sa se aseze si se foloseste lichidul curat.

Datorita proprietatilor sale antiinflamatorii, antitoxice si cicatrizante, propolisul a ajuns sa fie folosit si in prepararea produselor cosmetice (deodorante, sampoane, lotiuni antiacneice) sau a produselor de igiena (pasta de dinti, sapun, apa de gura)

Sfaturi Info-ghid:

Propolisul nu se recomanda persoanelor alergice. De aceea, inainte de a incepe un tratament cu propolis, testati-va aplicand pe piele cateva picaturi ca sa vedeti ce reactii pot aparea

Indicatii – Tinctura Propolis – 50ml:

Intern este recomandat pentru: guturai, gripa in faza incipienta, dureri de gat, bronsita cronica, tuse uscata, chintoasa sau convulsiva; enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si a tubului digestiv pe ansamblu; hipertensiune, ateroscleroza – se combina in proportii egale cu tinctura de usturoi; adjuvant in hepatita de toate tipurile; adjuvant in febra tifoida, meningita si alte boli infectioase insotite de febra; tulburari de menopauza; nefrita, pielonefrita, cistita, infectii reno-urinare in general; prostatita, adjuvant in adenomul de prostata.

Este recomandat extern in: amigdalita, faringo-amigdalita, laringita – se aplica direct pe locul afectat cu ajutorul unei bucatele de vata pusa in varful unei mici baghete si inmuiate bine in tinctura; cancer mamar, cancer al pielii – se inmoaie un tampon in tinctura si se stoarce deasupra locului afectat; rani deschise, arsuri de toate tipurile – se stoarce tinctura deasupra locului afectat; eczeme infectioase; alunite, negi – se aplica in proportii egale cu tinctura de tataneasa si cu cea de rostopasca.

Administrare:

Intern: Se ia de regula 1/2 lingurita de tinctura diluata intr-o lingurita de miere, de 3-4 ori pe zi.

Laptisorul de matca

Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decat drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din sange, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

Veninul de albine

Un alt produs folosit in medicina este veninul de albine. Virtutile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, chiar din antichitate. Ele au fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat ca articulatiile dureroase reumatismale deveneau indolore ca urmare a intepaturilor de albine. Astfel s-a descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice. Acest venin are in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactgericid.

Pentru tratarea reumatismului cu veninul de albine se procedeaza prin:

  • intepaturi directe de albine;
  • injectii intradermice cu venin in prealabil purificat si fiolat;
  • administrarea de apitoxina sub forma de pomada;
  • administrarea pe calea inoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine in organism cu ajutorul curentului electric continuu;
  • practicarea acupuncturii cu diverse produse de provenienta apicola.
    Este absolut necesar ca tratamentul sa fie facut sub control medical, evaluandu-se periodic urina pentru a se vedea daca nu au aparut urme de zahar sau albumina. Exista posibilitatea ca veninul de albine sa produca reactii alergice, eruptii dermice sau soc anafilactic.

Ceara

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si in ziua de azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Medicamente naturiste care vindeca!&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s