e destepti…


Zeflemeaua (Poezie de Camil Petrescu)

 

Are dreptate, din nefericire pentru acest popor ce inca nu isi poate reveni dupa peste un sfert de secol. „…Acest eşec se vede şi în disfuncţionalităţile grave ale unor instituţii şi organizaţii de la care s-ar aştepta să fie modele şi repere pentru o naţiune supusă fără întrerupere manipulărilor şi unui proces de deculturalizare şi ştergere a identităţii cum rar s-a văzut în istoria noastră.

Academia Română este cvasiabsentă din peisaj, Ministerul Culturii se ocupă de orice altceva numai de cultură nu, institutele culturale lucrează pe sistem clientelar, Ministerul Educaţiei bulveresează pe toată lumea implicată în învăţământ cu schimbările din fiecare an, mass-media susţine interese individuale şi de grup care nu au de a face cu interesele acestei ţări, cuvântul cu adevărat liber ajungând rareori la urechile şi sub ochii publicului.

Uniunea Scriitorilor oferă, la rândul ei, imaginea unei elite intelectuale aflate în derivă, prinsă în comportamente de clan…”

–––––––––– ––––––––
Zeflemeaua (Poezie de Camil Petrescu)

*In numai „cateva strofe” – marele scriitor Camil Petrescu face PORTRETUL
natiei noastre !!!Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a
fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El
pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în
special, ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că
„Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă
la iluzia cunoașterii absolute a omului”.*

ZEFLEMEAUA Motto: „Românii e deştepţi!“. scrisa de CAMIL PETRESCU

Cînd va veni sfîrşitul lumii

Românii nu vor fi atenţi

Isus a spus: „Talita kumi“

Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul

În miez de noapte va sosi

Femeia va dormi, iar soţul

Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei

Şi totul luăm Continuă lectura

Anunțuri

Toamna


0723-615-964-romana-superb-2camere-doi-pasi-ase

Toamna, fată deocheată,
de Ion Minulescu

Toamna, fată deocheată —
Biata fată!…
Deocheată, dar frumoasă
şi cochetă,
Mi-a intrat odată-n casă,
Indiscretă,
să mă-ntrebe ce mai fac…

Ce problemă viitoare
Mă mai doare…
Ce ţigări de foi mă otrăvesc
Când vorbesc…
Şi ce fel de coniac
Beau când tac…

Şi de-atunci —
Nu vreau să spun de când —
Am rămas cu toamna-n trup şi-n gând !…
Continuă lectura

În ziua în care m-am iubit cu adevărat


1

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

 
(Poezie scrisă de Charlie Chaplin pe 16 Aprilie 1959, cu ocazia aniversării sale de 70 de ani) 
**********************************************************************************
 
Acest articol mi-a fost inspirat de un bun prieten din Cercul de prieteni Bruno Gröning, dl. George Morărel
Citat

A XI-a poruncă


„A XI-a poruncă” – Ion Minulescu

Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte –
Când simţi că păcatul te paşte!…

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge –
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti –
Aceeaşi piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şï zboară cu ele spre cer!…

Citat

Dragă Nichita,


Ploua infernal,

si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

(Nichita Stănescu – Ploaie în luna lui Marte)

********************************************************************************

Dragă Nichita, Continuă lectura

Citat

Poezia asta a lui Ion Creanga… o stiati ?



Mi-ar plăcea să cred că bunicu-meu patern s-a dus la protecţia consumatorului interbelică şi a reclamat: Societatea Cugetarea – Georgescu Delafras a editat operele pretins complete ale lui Creangă, pe care am dat lei 30. Spun pretins complete deoarece nu se regăsesc între ele Povestea lui Ionică cel prost şi Povestea poveştilor, xxxx!
Se regăseşte însă o poezie mult mai puţin cunoscută a autorului, Olteni la Iaşi. Dacă în Povestea poveştilor Creangă se exprimă antisemit doar prin expresia nu foarte tranşantă Şi pxxa mea şi trei bani, ş-o căruţă de Jidani, să-l vedeţi în Olteni la Iaşi!