Cinci trucuri pentru a slăbi rapid



Persoanele care vor să scape rapid de surplusul de kilograme au la dispoziţie o mulţime de strategii şi diete. Cu toate acestea, experţii în nutriţie afirmă că nu toate regimurile de slăbit se potrivesc tuturor, mai ales că organismul fiecăruia diferă, iar cauza îngrăşatului nu este aceeaşi. Specialiştii citaţi de site-ul shine.yahoo.com au analizat mai multe diete şi au găsit cinci sfaturi general valabile pentru a scădea în greutate.

Potrivit acestora, dacă regulile sunt urmate întocmai, efectele nu vor întârzia să apară.

Renunţă la gustările sărate. Nutriţioniştii precizează că sărăţelele, biscuiţii, floricelele şi chipsurile îngreunează procesul de slăbire datorită faptului că accentuează efectul de retenţie de apă. Specialiştii recomandă înlocuirea alimentelor sărate cu migdalele.

Un studiu realizat în California a scos la iveală faptul că persoanele care au mâncat migdale au slăbit în jurul taliei cu aproape 50% mai mult decât cele care nu au mâncat, deşi numărul total de calorii arse zilnic era acelaşi. Concluzia specialiştilor a fost că aceste fructe asigurau senzaţia de saţietate pe o perioadă mai mare de timp.

• Include cât mai multe fibre în dietă. Potrivit experţilor, fibrele sunt digerate mult mai greu decât carbohidraţii, iar când digestia se realizează mai încet este redusă şi eliberarea de glucoză în sânge. Asta înseamnă mai puţină insulină secretată de pancreas şi, deci, mai puţină grăsime acumulată în zona abdomenului. Pentru ca rezultatele să nu întârzie să apară medicii recomandă să mâncăm cel puţin 25 de grame de fibre zilnic. Alimentele bogate în fibre sunt legumele, fructele, leguminoasele, orezul brun şi cerealele integrale.

• Nu renunţa definitiv la proteine. Nutriţioniştii susţin că aceste elemente nutritive ajută la scăderea nivelului hormonului numit grelină, responsabil cu mărirea poftei de mâncare. În plus, un studiu realizat în Danemarca a scos în evidenţă faptul că persoanele al căror regim zilnic era bazat pe proteine în proporţie de 25 la sută au reuşit să slăbească de două ori mai mult decât persoanele a căror dietă cuprindea doar 12 la sută proteine.

• Evită îndulcitorii artificiali. Specialiştii atrag atenţia asupra faptului că îndulcitorii nu sunt indicaţi atunci când vrem să scăpăm de surplusul de kilograme. Aceste produse sunt recomandate persoanelor bolnave de diabet, al căror organism nu poate asimila zahărul. Îndulcitorii artificiali pot avea de două ori mai multe calorii decât zahărul.

• Masa zilnică nu trebuie să depăşească 1.800 de kilocalorii. Nutriţioniştii recomandă să citim cu atenţie eticheta produsului şi să alegem produse cât mai slabe din punct de vedere caloric, mai ales dacă suntem o persoană sedentară. Un truc esenţial constă în eliminarea un singur aliment caloric pe care îl consumi în mod frecvent, cum ar fi dulciurile, prăjelile, alcoolul sau preparatele de tip fast-food, care nu implică şi privarea organismului de nutrienţi.

(Sursa: http://www.gandul.info– 28.01.2011)

Anunțuri

Despre Educatie


Educatia in Romania, incotro?

Probabil ca multi dintre cei care vor citi acest text sunt parinti sau, daca nu, se gandesc ca pe viitor sa aiba un copil. Si, chiar daca nu se incadreaza in una din aceste doua categorii, sunt destule motive pentru care sa-si puna semne serioase de intrebare atunci cand trec pe langa o scoala: ce a ramas in 2011 din ea? O simpla cladire impartita in sali de clasa si o cancelarie, unde copiii vin ca sa aiba de unde pleca acasa sau locul unde ar trebui sa se formeze un om, locul unde caracterele se modeleaza si se pregatesc pentru lumea de maine?

Autor Anca Dumitrescu

Nivelul educatiei ne defineste pe noi ca popor. Nu imi este indiferenta soarta acestui sistem, sistem in care m-am format si care m-a ajutat sa devin ceea ce sunt astazi. Insa, daca stau sa-l analizez din perspectiva prezentului, cred cu tarie ca m-am numarat printre exceptii. Nu am avut profesori care sa ceara avantaje materiale in schimbul unor note mari, meditatii pentru a le intra in gratii sau dascali care sa faca favoritisme in functie de situatia financiara a elevului.

Nu vreau sa generalizez si sa afirm faptul ca in prezent toti dascalii fac asta. Exista si exceptii, insa de la zi la zi ele se imputineaza, iar noi suntem pusi fata in fata numai cu latura grotesca a sistemului.

Nu am cum sa nu remarc uriasa diferenta dintre ceea ce presupune o scoala care sa te ajute cu adevarat pe mai departe in viata si ceea ce se practica la noi de cativa ani incoace: examene fara nicio relevanta, un bacalaureat modificat de la an la an, un sistem care nu s-a detasat nici acum, in anul 2011, de acel mecanism de invatare rudimentar, bazat memorarea a sute de pagini, si nu pe stimularea creativitatii si libertatii de exprimare a elevilor.

Si totusi, unde am ajuns astazi? De ce actul educational devine tot mai precar de la zi la zi? In ce masura cei care trec prin scoala raman intr-adevar cu ceva dupa si aici nu ma refer doar la cunostinte, ci si la valori morale. Pentru ca un om educat si cultivat are intai de toate valori morale si principii pe care le respecta. Pe acest cumul de valori se construieste o societate, nu pe carpeli si false exemple de viata.

Mergem pe strada si dam la tot pasul de proasta crestere, nesimtire, limbaj vulgar si gesturi obscene. Si atunci, ne gandim mereu la ce nivel de educatie ne situam noi, ca natie? De ce copii de scoala generala iti lezeaza timpanul cu injuraturi murdare si comentarii rautacioase la adresa oamenilor in varsta sau elevii de liceu ies in evidenta mai mult prin modul ostentativ de a se imbraca sau afisa un telefon mobil de ultima generatie?

Cu cat nivelul educational al Romaniei descreste, cu atat mai mult scad si sansele noastre de redresare ca tara. Pentru ca ceea ce sistemul educational zamisleste reprezinta viitorul unui popor. Si daca acel produs final e defect, mediocru, lipsit de valori morale si onestitate, atunci nici nu putem avea pretentia unei evolutii.

Comparativ cu ceea ce am scris mai sus, exista putine exceptii. Iar ele se datoreaza unor dascali cu adevarat valorosi. Cat dintre ei se mai afla astazi in sistem? Cati dintre ei mai sunt dedicati acestei meserii? Dascalii sunt formatorii viitorului nostru, iar statul ii pune la zid, ca pe o categorie sociala defecta. Ei trebuie stimulati, ajutati sa evolueze, sa se perfectioneze, astfel incat actul educational sa se dezvolte odata cu ei. Nu te nasti profesor, ci devii zilnic.

Nici nu cred ca i-as putea blama, date fiind conditiile in prezent. Cu un salariu de 600-700 lei pe luna nu poti astepta ca un profesor sa munceasca cu toata abnegatia pentru a a scoate tot ce-i mai buni din elevii lui. Nu poti sa-i ceri implicare si putere de munca atunci cand remuneratia lui pe o luna este echivalenta cu pretul telefonului mobil al unui pusti de 10 ani care vine la ora lui cu lectia neinvatata, deranjeaza colegii sau raspunde obraznic cand este scos la tabla.

Si uite asa, acest cerc vicios naste repercusiuni grave in viitor. Cu un sistem educational bolnav si rudimentar nu avem cum sa ajungem la performanta, nu avem cum sa fim competitivi.

Nu am competente juridice si cu atat mai putin practice pentru a-mi spune parerea despre noua lege a educatiei. Multi o blameaza, altii spun ca e un pas inainte catre un sistem educational normal. Ramane de vazut ce efecte va produce in viitor. Insa, cred cu tarie ca un simplu act normativ nu poate reforma din temelii un sistem mancat de carii de atata amar de vreme.

De aceea astazi iti cer parerea tie: profesor, parinte, simplu cititor preocupat de starea societatii in care traieste. Cum crezi ca trebuie actionat pentru reformarea adevarata a sistemului educational din Romania? Ce ar trebui facut pentru ca scoala sa redevina acel loc in care copiii isi insusesc adevaratele valori morale, invata sa fie oameni, invata sa pretuiasca munca si puterea invataturii?

(sursa: http://www.avocatnet.ro)

Cantece pentru copii (via Totul despre copii)


Pentru pitici, mamici, tatici, bunici, si chiar si pentru copiii din voi

Read More

via Totul despre copii

Azi Grivei e manios
ham ham
nu razbeste la un os
ham ham
maraie si se framanta
parca s-ar lua la tranta
azi Grivei e manios
ham ham.

Teluri si prieteni


Decalogul realizării țelurilor tale

Majoritatea oamenilor care își scriu la început de an obiective de realizat, uită de lista respectivă în aproximativ o lună de la redactarea ei.
Nu știu dacă ai scris sau nu o astfel de listă în decembrie anul trecut, dar ceea ce urmează să afli în continuare îți poate schimba literalmente nu viața – ci felul în care o trăiești zi de zi.

Realizarea scopurilor personale nu este un moft sau o preferință a oamenilor “de succes”. Este pur și simplu modul cel mai bun prin care îți poți construi zilnic fericirea personală.

Conform studiilor psihologice (Harvard) oamenii care realizează țelurile pe care și le-au propus sunt mai fericiți și mai motivați de propriile lor succese decât cei care au realizări ocazionale. Îndeplinirea propriilor obiective în mod consecvent, iar și iar, pare să fie cel mai bun mod prin care oamenii fericiți își mențin această stare la cote constant înalte.
Cu strategia care urmează poți face și tu la fel. Tot ce ai de făcut este să urmezi cei 10 pași în următoarele 30 de zile. După acest interval, vei decide pentru tine dacă acest sistem este bun sau nu.

Asadar, să începem:
1. Scrie pe hârtie scopul tău major – obiectivul tău esențial pentru următorii 2-3 ani.
Alege un obiectiv care odată îndeplinit va face o diferență majoră în bine în viața ta în anii ce vor urma. Nu te uita la ce vor/fac alții. Uită-te la tine în suflet ! Ce ți-ai propune să faci în următorii 2 sau 3 ani dacă ai fi convins că e imposibil să eșuezi și dacă ai fi convins că astfel viața ta se transformă într-o capodoperă ?

2. Identifică obstacolele pe care le ai de depășit ca să îți atingi obiectivul. Care este cel mai important dintre ele ? Notează-l si examinează-l cu atenție.

3. Identifică ce cunoștințe sau abilități ar fi de dorit să obții ca să depășești obstacolul și să îți atingi obiectivul și mai ales care este cea mai importantă abilitate / obicei pe care ar trebui să o/îl dobândești la nivel de excelență ca să îți atingi cu siguranță obiectivul.

4. Identifică oamenii de la care ai nevoie de ajutor sau resurse și cum anume îl vei solicita/obține. Fă o listă cu experți (cei care te pot învăța) și una cu motivatori (cei care te pot motiva/inspira). Dacă un nume se regăsește în amândouă, ai noroc. Ai făcut rost de un potențial mentor.

5. Fă o listă cu TOATE activitățile pe care ai nevoie să le faci ca să îți atingi obiectivul.
Să participi la un curs, să te întâlnești cu mentorul tău, etc. Adaugă la listă și idei noi care îți vin pe măsură ce muncești la pregătirea obiectivului tău.

6. Organizează lista pe două criterii: secvențialitate și priorități – o listă cu ce ai de făcut cel mai urgent și una ce este cel mai important.
Este important ca activitățile să fie clar explicate – o altă persoană care citește lista să își poată face o imagine clară a acțiunii, fără să mai ceară explicații.

7. Pe baza listelor de mai sus fă un plan prin organizarea activităților pe pași, după care decide că vei acționa în fiecare zi, pas cu pas, fără compromisuri.

8. Organizează pașii de mai sus pe luni și chiar săptămâni, astfel încât să știi exact ce ai de făcut și când.

9. Scrie clar si in detaliu un obiectiv pe care sa il indeplinesti în următoarele 30 de zile. Acest obiectiv este primul pas MARE către scopul tău major (ales în pasul 1). Apoi, stabileste borne de timp (sub-deadline-uri) astfel incat sa iti poti verifica progesul (de exemplu, ce ai de făcut în primele 10 zile, apoi în următoarele 10 si apoi in ultimele 10 zile din interval ).

10. Identifică în fiecare zi care este cel mai important lucru pe care îl ai de făcut ca să te apropie de obiectiv cel mai REPEDE.

FOCALIZEAZĂ-te exclusiv asupra acelui “cel mai important lucru” până când l-ai finalizat (realizat 100%). Apoi, treci la următorul…

Din practică am observat că sunt de fapt două părți ale realzării oricărui țel:

clarifică la maximum ce vrei să obții (get clear)

acționează consecvent până când atingi rezultatul dorit (get going)

Ceea ce ai făcut prin citirea acestui articol și prin parcurgerea celor 10 pași este doar prima parte.
A doua parte…. urmează !

Așa că… GET GOING !

PS:
Ai nevoie de 4 prieteni ca să nu mori de inimă

In anul 2001 la Centrul de cercerări medicale al Universității Duke s-a făcut un studiu privind riscul de deces al bolnavilor de inimă. Desfășurat pe o durată de 4 ani, studiul a relevat un fapt neașteptat:
Factorul determinant al riscului de deces pentru bolnavii cardiaci este numărul de prieteni.
Mai exact, persoanele din grupul celor “izolați” (cei cu mai puțin de patru prieteni) aveau de patru ori mai multe șanse de a muri în urma unei boli cardiace.
Cercetătorii au presupus însă că rezultatele studiului sunt influențate și de alte variabile, cum ar fi stressul, venitul, mediul social, viciile, stadiul bolii, etc. Pentru a evalua și acești factori, ei au efectuat câteva studii statistice complementare pe 430 de pacienți și nici unul dintre factorii menționați nu s-a dovedit responsabil pentru rata de mortalitate mare a pacienților izolați (fără prieteni).
Următoarea întrebare pe care și-au pus-o cercetătorii a fost: “Se poate trage concluzia că un număr cât mai mare de prieteni te protejează împotriva bolilor de inimă ?”. Răspunsul s-a dovedit a fi din nou, un răsunător “NU”. Participanții la sondaj care aveau 5, 6 sau 7 prieteni apropiați aveau aceeași rată de supraviațuire ca cei cu patru prieteni.
Rezultă de aici că este foarte important să ai câțiva prieteni de bună calitate (patru, mai precis), ceea ce nu te obligă să fii o ființă socială exacerbată sau un relaționist de profesie.
Spun asta pentru că unii oameni preferă să socializeze mai rar, ceea ce nu înseamnă deloc că sunt niște inadaptați, iar alții preferă să facă “băi de mulțime” cât mai dese, ceea ce nu înseamnă în mod necesar că dezvoltă prietenii mai durabile decât cei din prima categorie.
Peste un anuit nivel (patru prieteni), când tragi linie și calculezi rezultatul, ceea ce contează este calitatea prieteniilor pe care le ai, nu cantitatea lor.
Informația asta se găsește în cartea lui Tom Rath, Prieteni Esențiali, publicată și la noi de editura ALL (pagina 35).
In carte se mai vorbește, printre altele, de importanța prieteniei la serviciu si de faptul că ideea la modă numită “echilibru muncă viață” este o “tâmpenie”.
Subscriu !
În plus, îți sugerez ca anul acesta să îți faci o listă cu cei mai importanți oameni pe care îi ai sau vrei să îi ai aproape de tine și să începi să faci ceva ca să construiești aceste relații care îți protejează viața.

(autor: Andy Szekely http://www.andyszekely.ro/)

Surasul


De cate ori pe zi ne gandim la corpul nostru fizic cu iubire si recunostinta? Indiferent de raspunsul vostru la aceasta intrebare, va propun astazi un exercitiu extrem de simplu si de frumos, pentru conectarea cu propriul nostru corp si cu ceea ce se afla dincolo de el.

“Asezati-va cu spatele drept, ori pe un scaun cu spatar drept, ori pe covor, cum preferati. Important este sa fiti capabil sa stati relaxat, insa in stare de alerta, fara a fi distrasi de un eventual disconfort al corpului.

Inchideti ochii pentru a indeparta orice imagine vizuala ce v-ar putea distrage si expirati normal. Relaxati-va gura, lasand-o sa ia incet forma unui zambet. Ca sa faceti asta poate fi de ajutor aducerea in minte a unei experiente placute, traite recent, sau o persoana a carei companie va face placere, ori un loc anume in care, daca v-ati afla, acest lucru v-ar produce o stare benefica.

Surasul va va fi astfel, mai mult decit o expresie faciala, deoarece acesta va fi capatat forta energiei agreabile si vindecatoare pe care v-ati generat-o singur.

Acum respirati adinc, incet si incercati sa traiti pe deplin experienta inhalarii fluxului de energie calda, delicata, care este continut in surasul dumneavoastra. Fara tensiune, fara pauza si tinandu-va respiratia pentru cateva momente, pentru a percepe in profunzime stralucirea acelui suras.

Apoi expirati usor si lasati-va invaluit de senzatia oferita de curgerea energiei prin tot corpul dumneavoastra.

Repetati de citeva ori aceasta serie de actiuni.

Acum, indreptati-va acel suras cald, insorit, catre fiecare particica din corpul dumneavoastra, pe rand. Zambiti creierului si celui de-al treilea ochi din spatele centrului fruntii. Zambiti urechilor si nasului. Suradeti ochilor. Suradeti glandei tiroide din git. Zambiti inimii si plaminilor. Zambiti stomacului, ficatului si rinichilor. Suradeti splinei si vezicii biliare. Organelor sexuale. Coapselor, genunchilor, picioarelor si talpilor. In acest fel, va veti percepe treptat fiecare parte din corp si-i veti trimite ganduri pline de afectiune.

Surazind aceste ginduri afectuoase si trimitindu-le catre interiorul corpului, va exprimati iubirea fata de corpul pe care l-ati neglijat atit de mult timp.

Iubiti-va corpul. Va apartine. Este al dumneavoastra. Este un corp minunat, frumos, care va da posibilitatea de a trai realitatea fizica in moduri care, in final, va sunt in interes. Deci, recunoasteti-va corpul. Respectati-l. Apreciati-l. Stimati-l. Iubiti-l. Deoarece atunci cind va exprimati iubirea traiti o calitate a vietii. Fiti indragostit de corpul dumneavoastra.

A fi indragostit semnifica trairea miscarii energiei vietii, element fundamental pentru propria natura. Avem nevoie de iubire, iar aceasta iubire poate fi generata din miezul fiintei noastre si activata prin intermediul unui simplu suras.

Nu va grabiti cand efectuati aceasta experienta. Faceti-o incet, cu delicatete. Cind ati terminat respirati la fel de adanc de citeva ori, intindeti-va bratele si picioarele si plimbati-va prin jur pentru cateva minute mai inainte de a va relua activitatile normale.

Faceti aceasta experienta in mod regulat si rezultatul va fi acela ca nu numai ca veti ajunge in acord mai accentuat cu corpurile dumneavoastra fizic si energetic, dar veti revitaliza, in acelasi timp, fiecare organ, fiecare chakra, fiecare celula, fiecare radiatie a energiei iubirii pe care ati generat-o.

Cu cit generati mai multa energie a iubirii, cu atit mai multa iubire isi va face simtita prezenta in viata dumneavoastra. Va va ajuta, de asemenea, sa va recunoasteti valoarea si sa va reconsiderati meritele ca fiinta constienta de sine insasi si, prin crearea acestei auto-stime, va veti onora propriile calitati unice si potentialul lor de a duce mai departe bunatatea pe pamint. ”

Spiritul samanic, Kenneth Meadows, Editura Elena Francisc (www.damaideparte.ro)

Despre a da si a primi


Ma gandeam zilele trecute la cate “siretlicuri” facem si cat de nenatural si impotriva curentului vietii functionam uneori, din perspectiva echilibrului dintre a da si a primi.

Pentru ca, dincolo de placerea de a primi si greutatea de a da pe care o simtim uneori in anumite momente ale vietii noastre, cu totii avem convingeri limitative inradacinate in natura umana. Conform acestora, pentru multi dintre noi, a lua este o forma de vina si atunci cand iei ceva, simti intotdeauna obligatia de a darui ceva in schimb.

Bert Hellinger, filosof german intemeietor al metodei constelatiilor familiale, a identificat 3 tipare conform carora oamenii actioneaza pentru a-si capata “nevinovatia” in relatii:

prima atitudine: aceea de a nu-ti permite sa ai nevoie de nimic. In acel moment, nu ai nevoie sa iei nimic de la nimeni si nu te vei simti niciodata obligat sau vinovat fata de cineva.Insa acest refuz de a avea nevoie de anumite lucruri se extinde si este posibil sa ajungi sa refuzi tot ceea ce iti ofera viata. Initial, in relatie cu parintii, apoi in toate relatiile tale si in intreaga ta viata. Poti ajunge intr-un moment in care sa te inchizi total in fata vietii, iar asta este sinonim cu depresia.

a doua atitudine: negarea propriilor nevoi pana in momentul in care simti ca ai daruit destul astfel incat sa ai dreptul la ajutor.Principiul conform caruia “E mai bine ca tu sa te simti obligat fata de mine decat sa ma simt eu obligat fata de tine” ajunge sa ii ghideze pe oamenii care adopta aceasta atitudine.

Aceasta e o pozitie de superioritate de pe care ne adresam celuilalt, prin care negam astfel egalitatea cu partenerul de interactiune.In aceasta categorie intra acei oameni care ajuta pe toata lumea, iar la un moment dat incep sa aiba pretentii sa li se intoarca serviciile. Cand acest lucru nu se intampla, de obicei raman singuri si capata o atitudine amara in fata vietii.

a treia atitudine si cea mai sanatoasa: este aceea a unui cuplu de indragostiti. Cineva daruieste, celalalt primeste si daruieste putin mai mult, partenerul primeste si daruieste si mai mult…
Oare cat de fericiti am fi daca ne-am comporta cu totii ca niste indragostiti in relatiile noastre? Daca am darui mereu mai mult decat primim? Si daca am primi si mai mult inapoi? In ce fel de lume am trai? Cum s-ar schimba relatiile noastre? Cum ne-am schimba noi?
(sursa: www/damaideparte.ro)

“Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood


Daca aruncam o privire sincera in interiorul nostru, vom observa o platosa in jurul inimii. Pentru unii oameni, este o baricada groasa, impenetrabila. Pentru altii, este un scut protector mai subtire, mai subtil sau o contradictie care nu apare decat in circumstante amenintatoare.

Si nimic nu sporeste mai mult sentimentul de amenintare decat suspiciunea ca nu suntem cu adevarat iubiti si acceptati asa cum suntem. Reducand inima la tacere sau inchizand-o, incercam sa eliminam durerea.

Nestiind ca putem fi iubiti pentru ceea ce suntem devenim neincrezatori in iubirea insasi si acest lucru la randul lui ne determina sa intoarcem spatele vietii si sa ne indoim de bunavointa ei. Ne putem spune ca iubirea nu este cu adevarat disponibila, insa adevarul profund este ca nu-i acordam incredere si astfel ne este greu sa ne deschidem fata de ea sau sa o lasam sa ne patrunda. Acest lucru ne deconecteaza de propria inima, exacerband sentimentul ca iubirea e greu de gasit.

Indepartarea de iubire se transforma de cele mai multe ori in senzatia de a nu fi complet acceptati de catre familia din care provenim-fie prin neglijenta, lipsa de sincronizare sau chiar abuz. Pentru ca nu ne simtim stransi in bratele sigure ale iubirii cadem in ghearele fricii. O cantitate insuficienta de iubire si hrana spirituala afecteaza in mod direct sistemul nervos sensibil al copilului, dand nastere unui anumit grad de soc sau unei traume care il va afecta pentru tot restul vietii.

Uneori, ranirea sau separarea de iubire se produce in moduri mai subtile. Unii parinti par destul de iubitori si totusi, in mod inconstient sau ascuns, isi manifesta iubirea incercand sa controleze sau sa manipuleze. Sau pot sa nu vada copilul ca pe o persoana diferita de ei, o fiinta separata. Astfel de copii se pot simti iubiti pentru anumite calitati, dar nu pentru ceea ce sunt cu adevarat. In nevoia lor de a-si multumi parintii si a le indeplini asteptarile, ajung sa priveasca iubirea ca pe un lucru din afara lor pe care trebuie sa-l castige ridicandu-se la anumite standarde.

Copiii incearca in mod firesc sa se protejeze de suferinta iubirii neadecvate cat de bine pot. Invata sa se separe si sa se distanteze de ceea ce le provoaca durere, prin incapatanare sau inchizandu-se in sine. Termenul tehnic este disociere.

Disocierea este modul prin care mintea noastra intoarce spatele durerii, sensibilitatii, dorintei de iubire, supararii si furiei de a nu primi suficienta dragoste, corpului, unde se afla aceste sentimente. Este una din strategiile fundamentale si una dintre cele mai eficiente din repertoriul copilului. Totusi, ea are si un dezavantaj major: impiedica sau opreste accesul catre doua zone principale din corp: centrul vital din stomac – sursa energiei dorintei, a erosului, a fortei vitale si cunoasterii instinctuale- si centrul inimii- unde raspundem iubirii si simtim lucrurile la modul cel mai profund.

Spunand nu durerii lipsei de iubire blocam caile prin care curge dragostea in corp si astfel ne lipsim de nutrientul esential care ar permite intregii noastre vieti sa infloreasca. Si ajungem sa periclitam legatura cu viata insasi.

Toate acestea ne pun in fata unei dileme ciudate si dureroase. Pe de o parte, tanjim dupa iubire – lucru de neevitat. Iar in acelasi timp, o si indepartam si refuzam sa ne deschidem total catre ea pentru ca nu-i acordam incredere.

Intregul tipar-necunoasterea faptului de a fi iubiti asa cum suntem, apoi reducerea la tacere a inimii pentru a elimina durerea, inchizand caile prin care iubirea poate curge in si prin noi-reprezinta rana din suflet. Desi rana din iubire se naste in copilarie, ea devine in timp o problema spirituala mult mai mare-o deconectare de la deschiderea spre iubirea care este natura noastra.

Rana umana universala se manifesta in corp ca pustietate, anxietate, trauma sau depresie, iar in relatii ca starea de neiubire, cu nesiguranta ce-i urmeaza, tendinta de a ne proteja, neincrederea si resentimentele. De aici decurg toate problemele din relatiile noastre.

Iubirea si rana din suflet par a merge mereu mana in mana, asemenea luminii si umbrei. Indiferent cat de puternic ne indragostim de cineva, rareori ne depasim frica si neincrederea pe termen lung. Intr-adevar, cu cat mai stralucitor ne lumineaza cineva, cu atat mai mult acest lucru activeaza umbra ranii noastre si o aduce in prim plan. Odata ce apar conflictul, neintelegerile si dezamagirile, o anumita nesiguranta se inalta din adancurile intunecate ale mintii noastre, soptind “vezi, pana la urma tot nu esti iubit cu adevarat.”

La nivel colectiv, rana profunda din psihicul uman duce la o lume devastata de lupte, stres si disensiuni. Comunitatile si institutiile sociale de la fiecare nivel – casatorii, familii, scoli, biserici, corporatii si natiuni pe intreg mapamondul-sunt in haos, se divid. Razboiul, saracia, nedreptatea, degradarea ecologica pornesc din incapacitatea noastra de a avea incredere unii in altii, de a ne onora diferentele, a ne angaja intr-un dialog respectuos si a ajunge la o intelegere reciproca.

Asadar, toate lucrurile frumoase si oribile acestei lumi au aceeasi sursa: prezenta sau absenta iubirii. Sa nu te simti iubit si sa pui asta la suflet este singura rana care exista. Ne distruge, facandu-ne sa ne vestejim si sa devenim refractari. Toata ura fata de noi insine si de ceilalti, toate temerile noastre, egoismul, problemele de comunicare si nesiguranta sexuala, patologia, nevroza, actiunile distructive din lume si intregul cosmar al istoriei, cu toata varsarea de sange si cruzimea sa, se rezuma la un singur lucru: faptul ca nu stim ca suntem iubiti si ca meritam iubire ne ingheata inima. Si intreaga tragedie a vietii umane porneste de aici.

(Extras din “Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood, Editura Elena Francisc – http://www.damaideparte.ro).