POVESTEA CELOR 1000 DE BILE


Merita citita!!!

 

POVESTEA CELOR 1000 DE BILE

Anunțuri

Toti avem nevoie…


 

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a

intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului si,

intr-un mod foarte umil, l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe

datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte

bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau

hraniti.

Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat

magazinul sau.

Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:

Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.

Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are

credit deschis la magazinul sau. Langa tejghea se mai afla inca un client,

care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si

ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta

femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care

ai nevoie?

Louise a raspuns: Da, domnule.

O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa

de aceeasi greutate cu lista dumitale.

Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si

scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu

grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.

Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum

cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar,

s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind:

Nu-mi vine sa cred!

Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar

alimente.

Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente,

din ce in ce mai multe,pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic.

Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de

pe cantar, si o privi cu mare uimire..

Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea

asa: Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut,

inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalat client ii dadu

bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai

Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei

bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost

celor ce nu au ceea ce avem noi.

Toti avem nevoie de rugaciuni.

Citat

Povesti terapeutice – povestea maratonistului Stuart Jenkins


„Doamna Jenkins, a spus profesorul de gimnaziu, fiul dvs. nu va putea absolvi liceul, cu atat mai mult o facultate. Este din cauza ca este dislexic si are probleme in a invata.”

Stuart a mers la clasa de copii cu probleme de invatare, la o scoala dintr-un oras micut din Nebraska, unde fiecare se stia cu fiecare. Partea cea mai proasta nu era ca toti il etichetau cu termenul „prost”. Partea cea mai proasta era ca Stuart a crezut acele etichete. Asta pana in ziua in care totul s-a schimbat pentru el.

Cand Stuart a ajuns la varsta de 14 ani, i s-a permis sa mearga la un liceu departe de casa, si acolo etichetele au inceput sa dispara. A devenit cunoscut pentru performantele lui din atletism si, datorita increderii castigate, a inceput sa aiba rezultate din ce in ce mai bune si la scoala.

Contrar predictiilor initiale, nu doar ca a absolvit liceul, dar a facut-o cu o medie foarte buna. Si acest lucru s-a intamplat pentru ca a practicat disciplinat un anumit obicei. Pasiunea lui Stuart pentru alergat l-a facut sa isi seteze un obiectiv pe termen lung: sa se califice pentru Olimpiada. Pentru asta avea nevoie sa alerge maratonul de la Boston in 2 ore, 19 minute si 4 secunde!

Incepand de la varsta de 15 ani, in fiecare zi timp de 8 ani, Stuart a alergat pentru a se pregati pentru acea cursa. Nu a ratat nici o zi in 8 ani! Asta da disciplina!

Pana in ziua cursei, jurnalul sau zilnic arata ca a alergat exact 42,000 km pentru a se pregati pentru cursa de 42 de km. Adica a alergat 1,000 de km ca pregatire pentru fiecare km pe care il avea de alergat in cursa! In continuare redau propriile lui cuvinte cu ceea ce s-a intamplat in timpul cursei:

„Totul mergea ca pe roate pana am ajungs la kilometrul 28. Simteam dureri ingrozitoare in talpi si cred ca avea basici pe fiecare milimetru patrat. Adidasii imi erau plini de sange. Simteam dureri ingrozitoare, mai mari decat oricand in viata mea…

Incepeam sa ma intreb daca mai sunt dispus sa mai fac inca un pas in aceste conditii. Si atunci mi-a venit si raspunsul: „Stuart, esti la 9 km de a-ti realiza obiectivul pe care ti l-ai setat cu 8 ani in urma. E un obictiv pe care l-ai urmarit 42,000 km!”

Si puterea obiectivului a fost mult mai mare decat durerea fizica… si am continuat sa alerg… si cand am ajuns in varful dealului am vazut un ceas mare care indica 2 ore, 18 minute si 46 de secunde. Asta insemna ca mai aveam exact 18 secunde sa trec linia de sosire.

Si atunci am auzit in urechi o voce din difuzoare: Doamnelor si Domnilor, acum vine Stuart Jenkins. Este ultimul dintre cei care au sansa sa se califice pentru Olimpiada. Haideti sa il incurajam. Si in acel moment, 20,000 de oameni s-au ridicat instantaneu in picioare si au inceput sa aclame. Dar focusul meu integral era pe cronometru! Tic, tac… tic tac…

Nu sunt un sprinter, dar cred ca am sprintat catre linia de sosire si am ajuns in 14 secunde si m-am calificat pentru Olimpiada cu doar 4 secunde inainte de timpul limita!”

Oare ar fi putut Stuart sa sara peste training? In care zi si-ar fi putut permite sa nu isi urmeze obiectivul? Care kilometru din cei 42,000 de pregatire ar fi putut sa nu il alerge?

8 ani de alergat in fiecare zi, asta a fost disciplina pentru Stuart Jenkins.
Ce inseamna „disciplina”? Inseamna libertate! Disciplina iti da libertate – libertatea de a te elibera de mediocritate! Gandeste-te la disciplina ca la o cale catre eliberarea de limitari.
Si oricand dai de obstacole in drumul tau, continua sa mergi mai departe!

O duminica placuta!

(sursa de inspiratie: Dan Luca)
open.html?x=a62b&m=5RtP&mc=BK&s=V0D6S&y=E&

Citat

Povestea stancii (Arsenie Boca)


Povestea Stancii

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si I-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei.
I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.
Multi ani a muncit din greu: de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit.
In fiecare noapte, barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :
– De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit.
Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec.
Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:
– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?
Domnul i-a raspuns intelegator:
– Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.
Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi.
Si acum vii la Mine obosit, spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine… Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ceea ce te-ai fi putut astepta sa ai.
Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea.
Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.

Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.
Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.
Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El” – Arsenie Boca

Testoasa de pe stalp – Turtle on the post!


tortuga+sobre+un+poste.JPG
A young man walked through a village at some point decide to take a break.
It sits on a bench, where an older man and begin naturally to talk about the country, government, about legislators and their peers.
The Lord tells young:
– I compare it to lawmakers and others like a turtle sitting on a pole.
Intrigued, the young man said:
– I do not understand that analogy … What do you mean, sir?
Lord said:
– If you walk through the country and somehow see a turtle sitting in the balance on the top of a pole fence, what can you ask?
Seeing the bewilderment of the young, continues with the explanation:
– First: You do not understand how he got there.
– Second: You can not believe that it stays there.
– Thirdly: you know that could not get there ALONE.
– Fourth: It is clear that he has nothing to do there.
– Fifth: You are convinced that it will do nothing Useful while standing there.Conclusion: the only rational thing would be to help him come down and help herto descend to be there to vote.

The next elections to do WELL. Let us care THAT ANY ANIMAL NOT GET THE POSTS

Send this text to others too, to create common consciousness until the vote.

Recommended articles:

Weekend story – poveste de weekend

Povestea creionului

_____________________________________________________________

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză.

Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tanarului:
– Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul ii spuse:
– Eu nu înţeleg aceasta analogie … Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
– Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
– În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
– În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
– In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
– In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
– In al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.

VIITOARELE ALEGERI SA LE FACEM BINE. SA NE-NGRIJIM CA NICI UN ANIMAL SĂ NU AJUNGĂ PE STÂLP

Trimite acest text şi altora, pentru a se crea constiinta comună până la momentul votării.

Citat

Arsenie Boca – Povestea stancii


Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu.

Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei.

I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit.

In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Continuă lectura

Citat

Seminte


 

Un bogat om de afaceri crestin a decis ca este timpul sa-si lase un succesor la comanda companiei sale.

In loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii sai, el a decis sa incerce ceva deosebit. Intr-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si le-a spus:

– Dragii mei, a sosit timpul sa-mi numesc un inlocuitor la conducerea companiei in calitate de manager general (CEO). Asa ca decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post. Toti au ramas socati, in timp ce seful a continuat:

– Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta speciala. Vreau ca sa luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o udati si apoi exact peste un an sa veniti cu planta care a rasarit si crescut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager general.

Un tanar, pe nume Jim, a fost prezent la intalnire si asemenea fiecaruia a primit si el o samanta. A plecat acasa si cu entuziasm a impartasit sotiei planul sefului. Sotia l-a ajutat sa gaseasca un vas potrivit, pamant de calitate imbunatatit cu ingrasamant natural si apoi a plantat samanta.

In fiecare zi, Jim turna apa in acel vas si astepta cu nerabdare sa vada un semn ca samanta a incoltit si o mica planta si-a facut aparitia. Dupa vreo trei saptamani, colegii lui vorbeau despre semintele lor si despre plantele care au inceput sa rasara. Jim urmarea cu atentie vasul in care plantase samanta, dar nimic nu se intampla. Trei, patru, cinci saptamani au trecut dar in vasul cu pamant nu se vedea nici un semn de incoltire si crestere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se simtea falimentar in incercarea lui de a face samanta sa se transforme in planta. Au trecut sase luni si nimic insa nu se intamplase in vasul cu pamant al lui Jim.

Cu nespusa parere de rau, Jim si-a dat seama ca Continuă lectura