SOCIETĂŢILE COMERCIALE

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale societăţii civile:

Societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaţi) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta.

Contractul de societate are următoarele elemente esenţiale care îl deosebesc de alte contracte :

a)      fiecare asociat se obligă să pună în comun o valoare patrimonială (aport);

b)      asociaţii se obligă să desfăşoare împreună o activitate care constituie obiectul societăţii;

c)      toţi asociaţii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor.

Din definiţia dată rezultă caracterele juridice ale contractului de societate:

a)      contractul este plurilateral, în sensul că la încheierea sa participă două sau mai multe persoane, fiecare asumându-şi anumite obligaţii;

b)      contractul este cu titlu oneros; fiecare asociat urmăreşte realizarea unui folos patrimonial, adică obţinerea de beneficii;

c)      contractul este comutativ; întinderea obligaţiilor fiecărui asociat este cunoscută în momentul încheierii contractului;

d)      contractul este consensual, ceea ce înseamnă că se încheie prin simplul acord de voinţa al părţilor; forma scrisă este cerută ad probationem.

2. Definiţia societăţii comerciale:

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitatea juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate

3. Societatea civilă şi societatea comercială:

Asemănări: au aceeaşi esenţă; fiecare reprezintă o grupare de persoane şi de bunuri (capitaluri) în scop economic şi lucrativ;

ˇ        atât societatea civilă, cât şi cea comercială iau naştere printr-un contact de societate;

ˇ        ambele societăţi au un scop lucrativ; asociaţii urmăresc realizarea şi împărţirea unor beneficii.

Deosebiri: obiectul sau natura operaţiunilor pe care le realizează societatea;

ˇ        societatea comercială este investită cu personalitate juridică, în timp ce societatea civilă rămâne un simplu contract, fără a fi subiect de drept de sine stătător;

ˇ        între societatea civilă şi cea comercială există deosebiri privind condiţiile în care acestea se constituie şi funcţionează.

4.   Elemente specifice ale contractului de societate care stă la baza societăţii comerciale

4.1. Aporturile asociaţilor

Sub aspect juridic, prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. În limita aportului, asociatul devine debitor al societăţii cu toate consecinţele care decurg din această calitate.

Obiectul aportului îl poate constitui:

–         aportul în numerar; are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o transmită societăţii;

–         aportul în natura; are ca obiect anumite bunuri, care pot fi bunuri mobile(clădiri, instalaţii), bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri) sau incorporale (creanţe, fond de comerţ);

–         aportul în industrie, care constă în muncă sau activitatea pe care asociatul promite să o efectueze în societate, având în vedere competenţa şi calificarea sa.

4.2. Capitalul social şi patrimoniul societăţii

Prin capitalul social al unei societăţi comerciale se înţelege expresia valorică a totalităţii  aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii. Capitalul social mai este denumit şi capital nominal.

Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. El constituie gajul general al creditorilor societăţii. De aceea, este fix pe toată durata societăţii.

Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociaţii s-au obligat să contribuie la constituirea societăţii. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.

Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate şi care au intrat în patrimoniul societăţii.

Capitalul social al societăţii este divizat în anumite fracţiuni, denumite diferit după forma juridică a societăţii : părţi de interes, părţi sociale, acţiuni.

Patrimoniul  societăţii, în lumina dreptului civil, îl constituie totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică  aparţinând societăţii.

Intre capitalul social şi patrimoniul societăţii există anumite deosebiri. Astfel, în timp ce capitalul social este expresia valorică a aportului asociaţilor, patrimoniul societăţii este o universalitate juridică, în care sunt cuprinse toate drepturile şi obligaţiile, precum şi bunurile societăţii.

4.3. Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţilor comerciale

Affectio societatis presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun, suportând toate riscurile activităţii comerciale.

Participarea la activitatea societăţii trebuie să fie efectivă şi interesată. Această participare este diferită, în funcţie de forma juridică a societăţii.

4.4.      Realizarea şi împărţirea beneficiilor 

Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea comercială desfăşurată şi de ale împărţi între asociaţi sub forma de dividende. Acest scop constituie criteriul de distincţie între societatea comercială şi asociaţie.

In general, prin beneficiu se înţelege un câştig evaluabil în bani. Realizarea sau nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfârşitul exerciţiului financiar, prin întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi.

Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie să fie reale (art.37 din Legea nr.31/1990). Aceasta înseamnă ca trebuie să se fi înregistrat un excedent, adică o sumă de bani care să fie mai mare decât capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite beneficii din capitalul social.

Totodată, beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte beneficiile rămase după întregirea capitalului social, când acesta s-a micşorat în cursul exerciţiului financiar.

4.5.      Criterii de împărţire a beneficiilor

Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi” (art. 3) sau „modul de distribuire a beneficiilor” (art. 8).

Toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea pierderilor. Cum este şi firesc, criteriul care este avut în vedere este contribuţia asociaţilor la formarea capitalului social al societăţii.

5. Formele societăţii comerciale:

Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială îmbracă una din următoarele forme juridice:

a)      societatea în nume colectiv este aceea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea  nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;

b)      societatea în comandita simpla este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitata şi solidara a asociaţilor comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenta aportului lor;

c)      societatea pe acţiuni este societatea al cărui capital social este împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund numai în limita aportului lor;

d)      societatea în comandita pe acţiuni este societatea al cărui capital social este împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditati; asociaţii comanditati răspund numai până la concurenta aportului lor;

e)      societatea cu răspundere limitata este societatea ale cărui obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor.

6. Clasificarea societăţilor comerciale:

6.1. Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri

Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce a calităţilor personale ale asociaţilor. Fac parte din această categorie : societatea în nume colectiv şi societatea în comandita simpla.

Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de nevoile acoperirii capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă  cota de capital investita de asociat. Intră în această categorie: societatea pe acţiuni şi societatea în comandita pe acţiuni.

Societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din aceste categorii. Această formă de societate împrumută unele caractere, atât de la societăţile de persoane, cât şi de la societăţile de capitaluri.

Ca şi în cazul societăţilor de persoane, constituirea societăţii cu răspundere limitată se bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor. Acest fapt reclamă limitarea numărului asociaţilor (maximum 50 de asociaţi), precum şi condiţii restrictive privind transmiterea părţilor sociale. În ce priveşte răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii, asociaţii răspund numai în limita aportului lor, ca şi în cazul societăţilor de capitaluri.

6.2. Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată

Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită în raport de forma juridică a societăţii.

In societatea în nume colectiv, asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.

In societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, asociaţii răspund până la concurenta aportului lor.

In privinţa societăţii în comandita simplă sau pe acţiuni răspunderea asociaţilor este diferită: asociaţii comanditati răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţii comanditari numai în limita aportului lor.

6.3. Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni

După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile comerciale se clasifică în două categorii: societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes şi societăţi în care capitalul social se împarte în acţiuni.

Capitalul social se divide în părţi de interes în cazul societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandita simplă, precum şi cazul societăţii cu răspundere limitată  (părţi sociale).

Capitalul social este împărţit în acţiuni în cazul societăţii pe acţiuni şi societăţii în comandita pe acţiuni.

6.4. Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite asemenea titluri

Societăţi care emit titluri de valoare pot fi societatea pe acţiuni, societatea în comandita pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

In cea de a două categorie sunt cuprinse societatea în nume colectiv şi societatea în comandita simpla.

Titlurile de valoare au un element comun: ele materializează dreptul asociaţilor asupra unei fracţiuni din capitalul social. Între aceste titluri de valoare exista o deosebire esenţială: acţiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile, iar certificatele de părţi sociale nu sunt titluri negociabile, ci titluri de legitimare.

6.5. Societăţi cu capital românesc şi societăţi cu participare străină

Societăţile cu capital românesc sunt societăţile în care asociaţii sunt cetăţeni români ori persoane juridice de naţionalitate română.

Societăţile cu capital străin sunt societăţile care se constituie cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice romane.

BIBLIOGRAFIE:

ˇ         Codul Comercial

ˇ         Legea Nr.31 / 1990 pricind Societatile comerciale, republicata cu modificările ulterioare

• Cărpenaru, S., Drept comercial roman, Editura Atles SRL, Bucuresti, 1992

ˇ         Căpăţână, O., Instituţii ale noului drept comercial, societăţile comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1991

• Georgescu, I., L., Drept comercial român, Editura Socec, Bucuresti, 1948