Se spune ca undeva intr-un tinut indepartat exista un om care toata viata lui s-a rugat lui Dumnezeu sa ii indeplineasca o dorinta. Erau deja cativa zeci de ani de cand acest om se ruga cate 12 ore pe zi(uneori si mai mult) nutrind unul si acelasi gand. Dorinta lui era ca Dumnezeu sa il ia in rai inca din timpul vietii cu tot cu trup. Nu se stie exact de ce avea omul nostru aceasta dorinta oarecum ciudata, dar asta nutrea deja de mai bine de 40 de ani.
Tot in acele timpuri Dumnezeu obisnuia ca o data pe an sa se intrupeze si sa circule printre oameni. Il lua pe Sfantul Petru cu el si mergeau la pas timp de o zi. Experimentau si ei acele senzatii pe care numai ca om le poti experimenta. Iar in mersul lor l-au intalnit pe omul care avea aceasta dorinta puternica de a fi luat in rai. Era un om foarte simplu. Acum se ruga la o margine de drum, la umbra unui copac. Avea langa el o traista simpla in care purta cateva merinde, iar Dumnezeu fiindca acum era in trup de om a simtit cum inima i se induioseaza si nu mai poate rezista rugamintilor.
S-a intors inspre Sfantul Petru si i-a spus asa: „Petre, uite cum sta treaba. Eu nu ofer niciodata oamenilor ceea ce imi cer. Stii prea bine. Eu mereu le-am oferit si le voi oferi oamenilor oportunitati prin care sa descopere ceea ce cer. Daca cineva imi cere curaj, putere, sanatate, eu le ofer oportunitati prin care sa descopere ca au curaj, putere si sanatate. Iar asta fac dintotdeauna si voi face dintotdeauna. Totusi omul asta vrea sa il iau in rai cu tot cu trup. Asa ca astazi o sa fac o exceptie si o sa fac ceea ce imi cere de atat de mult timp si cu atata indarjeala.”
Asa ca Dumnezeu s-a apropiat de acest om si l-a atins foarte usor. Omul nostru era atat de prins in rugaciune incat nici nu si-a dat seama ca a fost atins. Odata insa cu atingerea respectiva, dorinta lui de zeci de ani devenise in sfarsit realitate. In timpul rugaciunii fusese transportat in rai. El a continuat asadar sa se roage pentru mai multe ore, iar intr-un final a deschis ochii.
Nimic nu prevestea totusi ceea ce avea sa se intample. Peisajul era exact acelasi. Traista sa era tot langa el. Nici macar nu a constientizat ca dorinta lui de zeci de ani era acum realitate. Raiul arata exact ca pamantul, iar pe om nu il instiintase nimeni ca dorinta lui este acum realitate.
El s-a uitat in traista in care purta cu el cateva merinde, dar nu mai avea nimic de mancare. Nu era pentru prima data cand i se intampla asta. Oricum nu manca foarte mult. Pentru o secunda s-a gandit totusi ca i-ar placea sa poata manca acum o placinta proaspat scoasa din cuptor. Sa fie aburinda si sa simta acel miros fantastic de coptura. Nici bine nu si-a terminat insa gandul ca o femeie extrem de frumoasa a aparut in fata lui. Aceasta femeie avea in mana o tava. Cand capacul tavii a fost ridicat, exact in fata omului nostru statea acum placinta la care se gandise.
Fiindca era foarte infometat, el a luat placinta si a mancat-o fara sa se intrebe de unde a venit si cine este femeia frumoasa din fata lui.
Realitatea era aceea ca el era acum in rai. Tot ceea ce gandea era realitate intr-o clipa.
Dupa ce a mancat constiincios placinta respectiva, si fiind obosit de la atatea ore de stat in rugaciune, omului nostru i s-a facut putin dor sa doarma intr-un pat adevarat. De foarte multi ani isi dedicase viata aproape in intregime rugaciunii. Dormea pe unde apuca si nu emitea niciun fel de pretentii. In aceasta zi insa mintea lui si-a imaginat cum ar fi sa doarma intr-un pat adevarat. O saltea pufoasa. Caldura unei plapumi. O perna moale.
Nu bine si-a terminat gandul ca in fata lui a aparut o femeie parca si mai frumoasa decat prima. Aceasta a batut din palme si exact langa el a aparut patul pe care si-l imaginase.
La cat ii era omului de somn, el nu s-a mai intrebat ce inseamna toate acestea. S-a pus doar in pat si a intrat intr-un somn adanc.
Sfantul Petru observand toate acestea, a fugit repede la Dumnezeu si i-a spus: „Doamne, iti amintesti de omul caruia i-ai indeplinit dorinta de a ajunge in rai ieri?”
Dumnezeu: „Da, imi amintesc”.
Sfantul Petru: „Sa stii ca nu a constientizat inca faptul ca dorinta i-a fost indeplinita. Nu il vad insa bine. Recomandarea mea ar fi sa il trimitem inapoi pe pamant. Aici in rai, nu mai exista nicio intarziere intre ceea ce gandim si ceea ce experimentam. Omul acesta pe care l-ai adus cu tot cu trup gandeste ca pe pamant, dar tot ceea ce gandeste devine realitate. Este foarte posibil ca in scurt timp sa aiba un soc care ii va produce mult rau.”
Dumnezeu: „Petre, legea exista acolo, si nici macar eu nu o pot schimba. Aceasta lege spune ca gandurile devin realitate. Pe pamant exista o intarziere intre gand si materializarea acestuia. Aici, in rai, aceasta intarziere nu mai exista. Legea nu este buna sau rea. Aceasta lege pur si simplu exista si va exista mereu. Tot de aceasta lege omul nostru se poate folosi dupa bunul sau plac. Si mi-ai spus ca a facut-o deja mancand o placinta gustoasa si dormind in cel mai bun pat. Daca asta si-a dorit sa experimenteze il lasam sa experimenteze”.
Discutia dintre Sfantul Petru si Dumnezeu s-a incheiat aici. Noaptea a trecut, iar cand s-a facut dimineata s-a trezit si omul nostru. Ridicandu-se in sezut si avand mintea limpede acum, el a inceput sa se intrebe ce inseamna toate acestea.
Aseara era prea obosit si flamand ca sa puna lucrurile sub semnul intrebarii. Acum insa a inceput sa isi faca tot felul de ganduri. Prima data si-a spus ca trebuie sa fie ceva necurat la mijloc. Acum ca era dimineata si-a dat seama ca numai gandise ca ii este foame si mancarea se afla in fata lui. Doar gandise ca ii este somn si imediat un pat a aparut langa el. Cu mintea sa de om nu a putut intelege ce se intampla. Nu si-a imaginat nicio secunda ca dorinta lui de 40 de ani ar fi putut deveni realitate. In schimb, natura umana si-a spus cuvantul. A inceput sa se ingrijoreze si si-a spus: „Probabil sunt niste fantome urate care vor sa ma corupa de la rugaciunea mea”.
Insa tot ceea ce el gandea acum era instant realitate. Iar odata cu acest gand el a fost instant inconjurat de niste aratari foarte urate cu un aspect dezgustator.
Vazandu-le, el s-a speriat si mai tare si si-a spus: „Uite ce urate sunt, probabil o sa ma manance.”
Si la fel de instant cum in fata lui a aparut si placinta aburinda si patul moale, fantomele l-au mancat, iar el a disparut pentru totdeauna.
***
Morala povestii este cea pe care am anuntat-o inca din titlu, si anume: „Ai grija ce gandesti ca sigur se intampla”. Omul nostru s-ar fi putut gandi la alte mancaruri alese, iar acestea ar fi aparut in fata lui. S-ar fi putut gandi la palate, fericire si abundenta. La fel, toate acestea ar fi fost intr-o secunda chiar in fata lui.
Cu toate acestea el a ales sa se gandeasca la fantome care il mananca, iar acestea l-au mancat.
In lumea in care tu traiesti, inca te bucuri de avantajul distantei intre gand si materializarea lui. Daca nu ar exista acest interval pana cand gandurile devin realitate cum ar arata viata ta? Cum arata viata pe care ti-o construiesti zi de zi prin gandurile tale?
Acestea sunt intrebari la care te invit sa iti raspunzi singur. Pe langa asta, invitatia mea de astazi suna in felul urmator: „Preia controlul asupra gandurilor tale si construieste-ti viata pe care cu adevarat o vrei si o meriti”
Sursa: fiimplinit.ro
ALIVE 