31 octombrie – ultima zi a calendarului celtic


hallow evening= seara sau noaptea venerării
Halloween este una dintre cele mai vechi sãrbãtori încã pãstrate, în formã camuflatã, profanã, şi în ziua de azi, ca de altfel şi Crãciunul, poate singurul care o întrece în popularitate şi promovarea kitsch-ului ca substitut religios. Milioane de oameni celebreazã Halloween-ul cu costume, trick-or-treat sau petreceri tematice, fãrã sã aibã cunoştinţe despre originile şi istoria fascinantã a acestui rit asociat cu apariţii fantomatice şi superstiţii de tot soiul.

image001

Octombrie 31 este ultima zi a calendarului celtic, sãrbãtoare pãgânã în onoarea morţilor. Acum 2000 de ani purta numele de All Hallows Eve, ziua de dinainte de All Saints` Day, creatã pentru creştinarea pãgânilor şi celebrând pe 1 noiembrie toţi sfinţii Bisericii Catolice. Deşi existã multe variante culturale ale tradiţiei, în esenţã existã acelaşi fond originar. Rãdãcinile Halloween-ului se regãsesc într-o festivitate celticã pe nume Samhain, care semnifica sfârşitul verii şi trecerea în anotimpul rece.

Ritual al recoltei însoţite de focuri sacre, Samhain marca un prag temporal fundamental, când sufletele morţilor se plimbau noaptea pe strãzi şi trebuiau îmbunate prin daruri lãsate la uşã pentru a asigura abundenţa recoltelor viitoare. În secolul al VIII-lea, din dispoziţia papei Grigire al III-lea, ‘superstiţia pãgânã’ devine o onorare a sfinţilor şi martirilor, All Saints’ Day încorporând o parte din tradiţiile celtice. Cu timpul aceasta a evoluat într-o festivitate efectiv seculara, marcatã de evenimente precum faimosul trick-or-treating al copiilor sau întrunirile costumate.
Ce ne spun celţii? Anul nou începe pe 1 noiembrie, dar cu o noapte înainte hotarul dintre lumea celor vii şi lumea celor morţi se deschide. În timpul Samhain (pronunţat sow-in) spiritele se întorc pe pãmânt şi pot provoca mari pagube recoltelor. Dar acestea înlesneau în acelaşi timp posibilitatea druizilor de a citi în viitor. Pentru un popor dependent de lumea naturalã schimbãtoare, predicţiile erau de o valoare inestimabilã, mai ales la intrarea în anotimpul rece şi întunecat. Pentru a actualiza evenimentul, druizii aprindeau focuri sacre de dimensiuni colosale, unde oamenii se adunau ca sã ardã simbolic o parte din recoltã şi pentru a sacrifica animale zeilor. În timpul celebrãrii, celţii se costumau îndeosebi cu piei de animale şi încercau sã-şi ghiceascã unul altuia viitorul. La finele ceremoniei, îşi aprindeau focul domestic din flacãra sacrã pentru a contribui la protecţia caminului în faţa frigului şi a intemperiilor. Pânã în anul 43 inainte de Hristos, Imperiul Roman deja cucerise majoritatea teritoriului celtic, aplicând sincretismul religios în cursul celor 400 de ani de stãpânire. Douã sãrbãtori romane sunt combinate cu Samhain-ul celtic. Prima este Feralia, o zi din octombrie în care romanii îi celebrau pe morţi, iar a doua era cea în onoarea Pomponei, zeiţã romanã a pomiculturii, având ca simbol un mãr.
Pe 13 mai 609 papa Bonifaciu al IV-lea transformã panteonul roman în loc de onoare al martirilor creştini, iar Ziua Tuturor Martirilor apare în calendarul creştin. Mai tãrziu Grigore al III-lea extinde sãrbãtoarea la Ziua Tuturor Sfinţilor şi Martirilor, stabilind data la 1 noiembrie. Pânã în secolul al 9-lea, religia creştinã se substituie vechilor ritualuri de pe teritoriul celtic, încercând de fapt sã adapteze sãrbãtorile ancestrale fondului religios creştin. 2 noiembrie devine Ziua Sufletelor, serbatã tot cu focuri uriaşe, parade şi mãşti de îngeri sau diavoli. All Saints’ Day se mai numea şi All-hallows sau all-hallowmans (în engleza medie alholowmesse) şi tradiţionala noapte de dinainte, şamhain-ul celtic, All-hallows Eve, în cele din urmã Halloween.
Celebrarea Halloween-ului era extrem de limitatã în Noua Anglie datoritã sistemului protestant rigid. Mult mai comun era în Maryland şi în coloniile din sud. Ca urmare a amestecului dintre credintele şi cutumele diverselor grupuri etnice şi ale autohtonilor indieni a rezultat o versiune americana distinctã a sãrbãtorii. Primele celebrãri includeau ”play parties”, evenimente publice pentru onorarea recoltelor în cadrul cãrora se ascultau poveşti despre morţi, se cânta şi se dansa. În zona colonialã comune mai erau şi nararea de poveşti cu fantome sau nãzbâtiile copiilor. Pânã la mijlocul secolului al XIX-lea, festivitãţile tomnatice cresc în frecventã, dar Halloween-ul nu se sãrbãtoreşte peste tot în state. În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, America este invadatã de noi imigranţi, îndeosebi irlandezi care vor sã scape de foametea din 1846.

0

Aceştia contribuie la cizelarea şi popularizarea festivalului, începând sã practice trick-or-treat. Tinerele fete credeau cã pot afla numele peţitorului prin trucuri cu aţã, coji de mere sau oglinzi.  Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, ia amploare o miscare care sublinia ideea unei sãrbãtori care sã promoveze ideea de comunitate mai degrabã,  decât poveştile cu fantome. Dar petrecerile cu jocuri, festinuri şi costume fãceau regula, prefãcând treptat celebrarea într-un spectru de superstiţii cu componentã economicã şi socialã pronunţatã. 
Deja în anii 1920-1930 Halloween îşi desãvârşeşte secularizarea prin petreceri şi parade, dar accentul pe serbarea în comunitate se pãstreazã. Vandalismul asociat acestei forme de entertainment nu poate fi evitat. Doar autoritãţile reuşesc sã-l limiteze în anii `50, Halloween rãmânând mai degrabã în apanajul tinerilor. Baby-boom-ul mutã festivitãţile din cãminele culturale în şcoli şi  acasã, având loc totodatã o revigorare a vechii practici de trick-or-treat. Se naşte astfel o nouã tradiţie americanã în continuã dezvoltare şi exportare. Apoape 6 miliarde de dolari se cheltuie anual pe Halloween.
Trick-or-treat nu este altceva decât o preluare a paradelor din timpul All Saints’ Day, când în timpul defilarilor se obişnuia sã se dea pomanã celor sãraci, în schimbul promisiunii unei rugãciuni pentru sufletele celor morţi. Şi acestã practicã are tot rãdãcini pãgâne: sacrificarea de mâncare şi bãuturã pentru potolirea spiritelor. Spiritele puteau sã-ţi iasã în cale în toiul nopţii şi frigului, iar pentru ca ele sã nu te recunoascã trebuia sã porţi o mascã. Evul Mediu a exacerbat  mult apariţiile fantomatice, care dobândeau o dimensiune satanicã spre deosebire de cea naturalã din tradiţia celtã. Întãrirea superstiţiilor în aceastã noapte dateazã tot din Evul Mediu.
Multe din ritualurile desuete se concentrau însã şi pe viitor şi cei în viaţã. De pildã, în Irlanda secolului al XVIII-lea un bucãtar obişnuia sã ascundã un inel în piureul de cartofi, sperând ca acesta sã aducã noroc în dragoste celui care-l va gãsi. Ghicitorii scoţieni recomandau tinerelor fete sã dea nume alunelor şi sã le arunce în foc, aluna care ardea fãrã sã trosneascã fiind cea cu numele alesului. O altã superstiţie spunea cã dacã fata mânca un amestec dulce din alune, castane şi nucşoarã înainte de culcare, îl va visa pe viitorul soţ. Alte ritualuri erau mai competitive: cine gãsea primul o gâlmã pe o castanã era primul care avea sã se cãsãtoreascã.                                                                                                                                                                                                                                 
Obiceiurile legate de cãsãtorie au trecut aproape complet în umbrã ca sã facã loc infuziei de creaturi mitice care populeazã Halloween-ul: vârcolaci, vampiri, vrãjitoare, toate cu activitate maximã în aceastã noapte. Simbolul suprem al sãrbãtorii rãmâne însã dovleacul luminat (Jack-o-Lantern), care are o legendã interesantã. Legenda lui Stingy Jack provine din folclorul irlandez. Un beţiv pe nume Jack se întâlneşte pe drum cu diavolul când se întoarce acasã de la tavernã. Diavolul îi solicitã sã-l însoţeascã în iad, dar Jack îl convinge sã se urce într-un copac din apropiere ca sã culeagã un mãr. Îl pãcãleşte înfingând o cruce în trunchi, obligându-l sã rãmânã în copac. Jack consimte sã-l elibereze dacã îi promite cã nu-l va primi niciodatã în rai, lucru cu care este de acord. Când moare, pe Jack nu îl vrea nici raiul din cauza pãcatelor sale, nici iadul din cauza pactului.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                  
Aşa cã Jack gãureşte un dovleac, pune înãuntru o candelã şi se foloseşte se instrument drept cãlãuzã între cele douã lumi. Jocul de lumini al dovleacului  face aluzie şi la cele doua culorI simbolice ale sãrbãtorii: oranjul semnificã toamna, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morţii, întunericului şi rãului.
 
0
Anunțuri

„Lasă-te purtat de val!”


ImagineCuplul cu cea mai LUNGĂ CĂSĂTORIE din SUA, după 80 de ani împreună declară: „Nu ne-am săturat unul de celălalt”

Cuplul John şi Ann Betar din Connecticut se poate mândri cu cea mai îndelungată căsătorie din SUA: vor împlini 81 de ani împreună în noiembrie.

Care este secretul lor?

„Lasă-te purtat de val!”, spune John, care a împlinit 101 ani. Mai mult, cei doi spun că încă nu s-au săturat unul de celălalt.

Soţia sa, Ann, spune, la rândul său: „Am fost foarte norocoşi. Pot să repet asta de mai multe ori. E dragoste necondiţionată şi înţelegere. Avem asta. Ne considerăm binecuvântaţi”.

Cei doi au fugit împreună în 1932, atunci când John avea 21 de ani şi Ann avea 17, şi s-au îndrăgostit unul de celălalt pentru că au crescut împreună. John şi Ann au fost nominalizaţi pentru titlul de „Cel mai Longeviv Cuplu din SUA” (existând, evident, posibilitatea ca alte cupluri să aibă căsătorii la fel de îndelungate, însă nu sunt cunoscute).

Cei doi au 5 copii, 14 nepoţi şi 16 strănepoţi, şi vor fi onoraţi printr-o ceremonie sâmbătă, scrie Huffington Post, la casa uneia dintre nepoatele lor.

sursa

Citat

Adevăr grăit-a … !?


Iată de ce l-au iubit atât de mulți americani !

„Socialismul ar funcționa numai în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, și în iad, unde există deja.”

Ronald Reagan

„Iată cele mai înfricoșătoare cuvinte din limba engleză: <Sunt de la Guvern și am venit să vă ajutăm !>”

Ronald Reagan

„Din cele patru războaie din timpul vieții mele, niciunul nu a început din cauză că S.U.A. erau prea puternice.”
Ronald Reagan

„M-am întrebat întotdeauna cum ar mai fi arătat Cele 10 Porunci dacă Moise le-ar fi trecut prin Congresul S.U.A….”
Ronald Reagan

„Guvernul este ca un copil: Un tub digestiv cu un mare apetit la un capăt și nici un simț al responsabilității la celălalt capăt.”
Ronald Reagan

„Noțiunea care se apropie cel mai mult de viața eternă pe acest pământ, este aceea de <program guvernamental>.”
Ronald Reagan

„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
Ronald Reagan

„Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propziții scurte: <Dacă ceva funcționează, taxează-l ! Dacă el continuă să funcționeze, reglementează-l ! Și dacă nu mai funcționează, subvenționează-l !”
Ronald Reagan

„Atunci când vom uita că noi suntem o națiune supusă lui DUMNEZEU, vom deveni o națiune supusă”
Ronald Reagan

Citat

Lanţul săbiciunilor…


Cică domnul prim ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Uitându-se pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frământau chirpici cu picioarele goale.
Intrigat de ceea ce vede, domnul prim ministru opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:
– Măi, oameni buni, nu vă este ruşine de faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macro-stabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?
– Domnule prim ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.
– Îl exportaţi în Rusia?!! Extraordinar! Ce luaţi pe el?
– Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
– Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară !
– Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran.
– În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
– Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară . Din Iran , pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.
– Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
– Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşleţ din ăla, ne dau zece mii de dolari.
– Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei?
– Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.
– De ce?
– Pentru că bulgarii nu vor decât euro.
– Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
– Păi, domnule prim ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!

Zece strazi unice in lume


1. Cea mai scurta strada ( Ebenezer Place – Scotia ) – are doar 2 metri lungime.

2. Cea mai ingusta strada (Spreuerhofstraße – Germania ) – are 50 cm latime

3. Cea mai abrupta strada ( Bladwin Street – Noua Zeelanda ) – este inclinata 35%, adica la fiecare 2,86 metri urcati, esti mai sus cu un metru.

4. Cea mai intortocheata strada ( Lombard St – San Francisco )

Continuă lectura

Citat

Cele mai competitive 10 orase din lume


Top 10 cele mai competitive orase (Galerie foto)Foto: Flickr
Marile orase, de la Tokio la New York, au o influenta extrem de mare asupra economiei globale, gazduind o populatie care contribuie semnificativ la produsul intern brut mondial.

Insa si micile centre urbane sau cele din pietele emergente incep sa devina competitive, iar unele, precum Ahmedabad din India sau Tianjin din China, au o crestere economica de peste 10%, conform Business Insider.Citigroup a realizat un studiu despre competitivitatea oraselor, pentru care a luat in calcul cresterea economica, mediul corporatist, capitalul uman si calitatea vietii.Conform acestui raport, centrele urbane din Statele Unite si Europa inca se afla pe pozitiile fruntase ale acestui clasament, in ciuda problemelor legate de infrastructura invechita si deficitul bugetar mare, deoarece atrag cei mai multi investitori si turisti.

De asemenea, acestea au in continuare cel mai mare numar de cetateni cu studii superioare si cel mai bine cotate universitati.

Orasele din Asia au cea mai puternica economie, un semn al cresterii rapide a tarilor de pe acest continent.

Studiul a relevat faptul ca, per ansamblu, competitivitatea oraselor creste odata cu densitatea populatiei.

Cititgroup a analizat doua sute de centre urbane din toata lumea, din mai multe puncte de vedere, carora le-a acordat, pentru fiecare categorie, note de la 0 la 100.

10. Boston (SUA)

Scor total: 64,5
Crestere economica: 37,9
Capital fizic: 94,6
Eficienta institutiilor: 85,8
Capitalul uman: 77,3

Boston

9. Chicago (SUA)

Scor total: 65,9
Crestere economica: 40,6
Capital fizic: 90,2
Eficienta institutiilor: 85,8
Capitalul uman: 76,7

Chicago

8. Washington, DC (SUA)

Scor total: 66,1
Crestere economica: 43,4
Capital fizic: 93,8
Eficienta institutiilor: 85,8
Capitalul uman: 77,6

Washington

7. Zurich (Elvetia)

Scor total: 66,8
Crestere economica: 30,1
Capital fizic: 98,2
Eficienta institutiilor: 96,0
Capitalul uman: 77,9

Zurich Continuă lectura