Gradina intr-o sticla


0.png

David Latimer, un britanic care acum are 80 de ani, a plantat, în anul 1960, în duminica de Paşti, o grădină într-o sticlă uriaşă. A pus ceva compost şi nişte apă, apoi a introdus răsaduri în interiorul sticlei cu ajutorul unor sârme. Şi a închis capacul.

În 1972, a deschis capacul sticlei pentru a uda grădina dinăuntru. De atunci încoace, grădina nu a mai fost niciodată udată. De fapt, de atunci încoace, sticla în care se află grădina nu a mai fost niciodată deschisă, doar ţinută la soare. Micul ecosistem autonom format înăuntrul ei trăieşte, fără probleme, de 54 de ani, în acel mediu închis, ferit de ingerinţe exterioare. Şi arată foarte bine, după cum se vede în imagini.

Practic, grădina din sticlă este o micro-versiune a Pământului, ca ecosistem.

0

Bacteriile din compost acţionează asupra plantelor care mor, ajutând procesul de putrezire, care eliberează dioxidul de carbon de care verdeaţa are nevoie pentru a supravieţui. Tot din frunzele moarte şi ajunse pe jos îşi extrag planetele vii nutrienţii necesari. Fotosinteza plantelor creează şi umiditatea din aer, care cade peste plante, ca o ploaie. Continuă lectura