Despre dragoste


O frumoasa lectie de viata pentru toate varstele – „Despre dragoste” (interviu cu Ovidiu Bojor).

DESPRE DRAGOSTE:

Ovidiu Bojor – este academician, farmacist de renume si autor a zeci
de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si
iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si
un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un
zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele,
veche de 52 de ani

– Se sopteste pe la colturi ca aveti o casnicie de invidiat. Domnule
Bojor, povestiti-ne, va rugam, cum ati cunoscut-o pe sotia dvs.
– Ne-am cunoscut cand eram studenti, in trenul Bucuresti – Gheorghieni.
Eram responsabil cu sportul, la Comitetul Sindical al Facultatii de Medicina
din Bucuresti si organizasem o excursie, cu studenti si profesori, in
Muntii Suhard, la schi. Plecaseram toti, cu un tren personal, de
noapte. Nu erau multe locuri de dormit, asa ca in compartiment i-am
lasat pe ceilalti sa doarma pe locurile de dedesubt, iar noi doi ne-am
suit, ca niste alpinisti, tocmai… in plasa in care se puneau
bagajele. Acolo, la inaltime, am povestit jumatate de noapte si am si
adormit la un moment dat. Cand am ajuns insa la cabana, si toti au fost
repartizati in camere, s-a dovedit ca eu am ramas fara pat. Asa ca
fetele m-au luat in dormitorul lor. Eram eu si opt fete, ca un sultan
cu opt cadane. Nu m-au lasat pana nu mi-au legat un turban pe cap, iar
ele si-au legat cearsafuri albe. (rade) Atunci s-a nascut frumoasa
poveste de dragoste dintre mine si Mioara. Ani de-a randul apoi am tot
urcat pe culmi amandoi. Eu ma ocupam si cu cartarea muntilor. Plecam
si, cate sase, sapte zile, nu intalneam picior de om. Jumatate din
Carpati i-am facut impreuna.

– Ati implinit, nu de mult, 50 de ani de casnicie. Cum e dragostea la
varsta asta?
– E o dragoste platonica, frumoasa, tandra si inteleapta.
E o iubire foarte spiritualizata. Acum doi ani, am sarbatorit nunta de
aur la Manastirea Pangarati, o cetate din secolul 14, din judetul
Neamt. O prietena foarte buna de acolo, Iulia Barbu, care a vrut sa fie
si nasa noastra, a organizat totul absolut minunat. Am avut 25 de
invitati. S-a facut o slujba frumoasa, in biserica, si apoi am fost la
masa. Au fost clipe extraordinare, care ne-au inaltat spiritual, ne-au
facut sa continuam drumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie si
totdeauna cu fata la lumina. La varsta noastra, e mai important ca
oricand sa mergi cu fata spre lumina, spre bucurie, spre Dumnezeu.

– Ati gasit in toti anii acestia reteta unei casnicii care sa nu
schiopateze?
– Secretul sta ascuns in anii de dinainte de casnicie. Eu
le recomand tuturor sa nu se aprinda la prima scanteie. Si sa fie
prieteni – doi, trei, patru ani inainte.Sa nu se arunce intr-o valtoare
pasionala, din care nu se alege nimic. In anii acestia de prietenie, se
verifica totul si se calmeaza toate conflictele: diferentele
financiare, ca unul are mai multi bani, ca altul are mai putini, ca
unul e mai cheltuitor, ca altul e mai dezordonat sau mai incapatanat,
si asa mai departe. La fel si cu cele intelectuale si spirituale. Noi,
inainte sa ne casatorim, ne-am si certat, ne-am si despartit, pana ce
am lamurit absolut toate lucrurile intre noi. Eu eram o fire mai iute,
un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blanda, mai intelegatoare.
Casatoria, sa stiti, nu rezolva asperitatile, ci le accentueaza. De
aceea, cand intri in ea, iubirea ta trebuie sa fie limpede si curatata,
nu tulbure si maloasa. Casnicia nu se face cu gandul ca unele lucruri
se rezolva pe parcurs. Casnicia e un pas definitiv, care nu trebuie
facut in pripa, ci cu seriozitate. Daca ai luat drumul asta, trebuie
apoi sa-l urmezi cu devotament, concesie si intelegere permanenta
pentru cel de langa tine. In epoca moderna, casniciile esueaza adesea,
pentru ca s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte
important in dragoste. Asteptarea e cea care face lucrurile sa creasca,
le umple de mister si de farmec, le da greutate. Astepti, cu emotie, sa
afli daca femeia pe care o placi va fi tandra sau jucausa, daca va sti
sa te mangaie. Cand aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea
Bistritei si am poposit sa dormim la unul din cei unsprezece frati ai
familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion
Creanga). In seara aceea se adunasera acolo vanatori si pescari sa-l
asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu. Imi aduc si acum aminte cum
povestea cu vocea lui groasa si leganata: „Mai, copii, maaaaai, sa
stiti un luuuuucru: la pescuit, la vanatooooare si in draaagoste,
preliminariile sunt totul!”. (rade) Ai tras glontul, ai doborat
caprioara! Actul sexual, in sine, reduce totul la nimic. Mai ales ca
dupa aceea, in loc sa mai stea sa-si mangaie sotia, sa o copleseasca de
afectiune, cei mai multi se intorc pe spate si sforaie.

– Totusi, de-a lungul unei casatorii, oamenii se schimba, nu mai
traiesc emotia de la inceput, ca atunci cand si-au jurat credinta.
Prietenia preliminara nu garanteaza mereu fericirea.
– Oamenii nu se schimba fundamental, ei raman aceiasi, ce se schimba
sunt niste preocupari exterioare. Iar daca intr-adevar se schimba,
raceala care apare e cel mai adesea din vina amandurora, ca n-au stiut
cum sa hraneasca focul de la inceput si ca focul lor nu a avut si suport
spiritual, in credinta. Oamenii ii acuza pe ceilalti ca s-au schimbat
cand, de fapt, ei asa fusesera dintotdeauna, doar ca valvataia de la
inceput i-a orbit. Si apoi se trezesc ca nu le mai place de cel pe care
si l-au ales si incearca sa-l modifice dupa gustul lor. Asta e semnul
ca lipseste iubirea adevarata. De aceea, repet, nu-i decat o solutie:
deschideti bine ochii, inainte sa va legati la cap.

„Vibratia iubirii rezista si in moarte”
– Ce e de facut cand incep sa apara conflictele, cand intre soti
intervin raceala si tradarea?
– Daca ai neglijat preludiul casatoriei, conflictele apar mai mult ca sigur!
Noi, in 52 de ani de casnicie, nu ne-am certat niciodata! N-am avut nici un
conflict. Stiu ca pare greu de crezut. Am functionat numai pe concesie si
intelegere reciproca. Dar pot intelege ca se intampla la altii si ca viata devine
atunci insuportabila. Eu sunt pentru separare, nu pentru divort! Tu mergi pe
calea ta, eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cu certuri, nu cu
suferinta. Astepti si cugeti in liniste si tihna, vorbesti totul cu
calm, fara nervi, iar despartirea sa fie in luciditate. Apoi, daca se
ajunge la tradare, e si mai trist. Libertatea e una, libertinajul e
alta. Si libertinajul calca libertatea. De la tradare incep sa se
strice toate. Se sfarma si increderea, si misterul, si bucuria. Unii o
fac pentru ca sunt inconstanti si in viata de zi cu zi, pentru ca se
lasa foarte usor prada placerii si nu au suportul afectiunii
spirituale, pentru ca sunt obisnuiti sa consume, nu sa daruiasca.
Altii, pentru ca nu se potrivesc din punct de vedere sexual. Nu-i poti
lua omului dorinta de mai bine, de o legatura mai stransa, de o
intimitate mai profunda. Va cauta intotdeauna ceva mai adevarat, care
sa-l implineasca mai adanc, care sa-i acopere golul pe care il are.
Trebuie sa avem rabdare sa gasim pe cineva din acei 5% din oameni care
gandesc la fel cu noi. In toata istoria civilizatiilor, oamenii nu au
avansat prin gloata, prin turma, ci prin unicitate, prin singularitate.
Apoi, nu suntem numai creier, nici doar spirit, nici doar trup. Suntem
toate trei si avem nevoie in egala masura de toate trei. Fara una
dintre ele, nu e intalnirea adevarata! Si va spun eu ca nu e minciuna,
intalniri din astea chiar exista.

– Credeti ca e importanta potrivirea sexuala intre doi oameni?
– E foarte importanta! Face parte din natura umana. La toate animalele
exista o perioada de rut, primavara sau toamna. Noi nu avem o asa
perioada. Pentru ca noi, oamenii, dincolo de perpetuarea speciei, in
lupta aceasta acerba pentru existenta, avem nevoie si de relaxare. Iar
actul sexual e una din cele mai frumoase si mai depline desfatari. Dar
sexualitatea nu e totul. Ca dovada ca atunci cand inaintezi in varsta
si ea se stinge, ramane caldura acumulata a dragostei din toti anii de
dinainte, e ca un cont in care ai facut economii. Raman tandretea,
atingerile, mangaierile, luatul in brate si vibratia aceea profunda a
unei iubiri care va rezista si in moarte. Pentru ca doua suflete care
se iubesc se vor iubi la fel si dincolo. Viata adevarata nu e aici.
Viata adevarata incepe de-abia dupa moarte. Iar eu sunt convins ca si
acolo voi fi cu Mioara de mana.

– Ati avut, cu siguranta, si momente de cumpana. Cum mai poti pastra
taina dragostei, cand viata te pune in situatii dificile?
– Daca trebuie sa treci un rau mare si involburat peste o punte foarte ingusta
si il treci tinandu-te de mana cu celalalt, ajungi dincolo cu bine si ai cu
cine sa te bucuri ca ai infruntat provocarea. Daca fiecare trece puntea
singur, riscurile sunt si ele impartite. Se va simti fiecare lasat la
greu, fiecare il va acuza pe celalalt, frustrarea va creste si o mare
singuratate isi va face cuib intre ei. De dezamagire, vor impartasi tot
mai putine lucruri, vor ajunge dincolo fiecare pe cont propriu, nu vor
mai avea motiv sa se bucure si nici chef de vorba, o vreme vor mai
merge poate alaturi, dar apoi fiecare va lua alt drum. Si noi am avut
foarte multe momente dificile de trecut. N-am fost o familie bogata.
Tatal meu, desi fusese profesor de Stiinte Naturale (avusese doua
catedre), a pierdut tot. Toata averea noastra a fost nationalizata.
Socrul meu era mecanic pe locomotiva cu aburi. La inceput, de exemplu,
cand Mioara era inca studenta, locuiam intr-un apartament din acela
colectiv stalinist, alaturi de alte trei familii, cu baie comuna si
toaleta comuna. Si am hotarat sa strangem bani, sa depunem la primarie,
ca sa primim casa cu ajutorul statului. Au fost ani grei, in care ne-am
rupt de la gura distractiile, placerile. Dar am ramas uniti, nu ne-am
dezbinat. Mai tarziu, cand eu am devenit consilier si expert pentru
dezvoltare industriala al Natiunilor Unite, in Katmandu, ca sa pot
definitiva ultima faza a unui proiect de constructie a primei industrii
farmaceutice pe baza de plante medicinale din flora nepaleza, a trebuit
sa locuiesc acolo doi ani de zile. Baiatul meu era mic, avea 12 ani, nu
puteam sa ma vad cu familia decat o luna pe an, cand ma vizitau ei
acolo. Ne era foarte dor unuia de celalalt. Dar cand legatura
spirituala e puternica, nici distanta nu te poate indeparta. Nu
casnicia e grea, viata e grea! Si fiecare trebuie sa invete sa-si duca
crucea. Efortul depus in viata asta nu ne coboara, ne face mai
puternici, ne purifica, ne ajuta sa gasim in noi resurse continue, sa
devenim mai buni, mai creativi. Totul e sa nu intri in starea de
depresie, de deznadejde, de indiferenta. Sa suferi cu speranta, cu
credinta, ca numai atunci suferinta are un folos.

Exista si o ruga care mie imi e foarte draga:
„Doamne, fa din suferinta/ Pod de aur, pod
inalt./ Fa din lacrima velinta/ Pentru un pat afund si cald./ Din
lovirile nedrepte/ Faguri faca-se si vin./ Din cadere – scari si
trepte/ Pentru un urcus alpin/ Din veninul pus in cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer; Şi din fiece dezastru si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
si fă zâmbet înţelept.”
– Metanie (versuri Radu Gyr)

Sa nu uitam ca viata noastra e un urcus pe munte. Cu cat urci mai sus, cu atat
orizontul se largeste si cuprinzi din ce in ce mai mult.”Dragostea este
un miracol. Casnicia, nu”

– Exista gesturi care pot inalta o iubire si
pot s-o coboare?
– Orice gest care izvoraste din dragoste, din adancul
sufletului, ridica iubirea. O pietricica, o frunza, un avion de hartie
pe care il daruiesti cu toata dragostea e impregnat de tine.
Altminteri, poti darui cadouri scumpe, golite de orice semnificatie. Mi
s-a intamplat de multe ori sa nu am bani, si cand coboram de pe munte,
sa aduc o floricica mica, presata, sau o crenguta inflorita. Primavara,
ii aduceam Mioarei liliac de munte. Liliacul de munte e destul de rar
in muntii nostri. E mov si alb, mai mic decat cel obisnuit, infloreste
cand inca e zapada, nu are frunze, apar doar florile, in schimb ii
simti parfumul de la o suta de metri. La inceputul verii, ii aduceam
rododendron inflorit. Mai tarziu, aparea ghintura cu flori
albastre.Dragostea e un miracol lasat de Dumnezeu pe pamant. Dar
casnicia nu e un miracol. O casnicie fericita e o armonie care se
cladeste in fiecare an, caramida cu caramida. Trebuie continuata pana
la ultima clipa a vietii. E o constructie, nu e o joaca. Nimic nu e dat
de la sine.

„Lipiti-va de oameni bogati spiritual”
– Vorbeati la un moment dat de suportul spiritual. V-a ajutat credinta
pe care o aveti amandoi in Dumnezeu?
– Credinta in viata vesnica e secretul oricarei iubiri si secretul tineretii la
orice varsta. Cred in tinerete fara batranete si viata fara de moarte!
Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o tine de intelegerea vietii
ca o piramida in varful careia se afla Dumnezeu. Eu nu sunt religios, dar s
unt foarte credincios. Crezul meu, spre stupefactia multora, se opreste
brusc. „Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si
al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.” Punct. De aici incolo
incepe religia. Pe Dumnezeu l-am simtit de zeci de ori, la marile
inaltimi, acolo unde nu eram decat eu, El, bolta instelata si linistea
universului. L-am mai simtit cu adevarat aproape in Himalaya, la ultima
mea expeditie, in 1985, cand urcam varful Ganesh Himal (7300 m),
Muntele Sacru, Lacasul Zeilor. Am fost primul european caruia i s-a dat
voie sa patrunda acolo. Am dormit in cort, la baza muntelui, la 5000 de
metri. M-am trezit noaptea pe la ora doua, cerul era plin de stele si
luna plina. La noi nu se vede asa ceva, cand luna e plina, stelele se
estompeaza. Am luat aparatul, l-am pus pe trepied si am facut o
fotografie lenta. Am lasat zece minute diafragma deschisa. Cand am
developat-o, se vedea in ea tot universul: stelele care erau aproape de
centrul obiectivului erau puncte, cele care erau aproape de margini
iesisera raze. Am pierdut fotografia la o expozitie, dar o am vesnic in
minte. Pentru ca atunci am inteles ce inseamna divinitatea, fuga
aceasta dupa cunoastere si perfectiune. Pe masura ce ajungi mai aproape
de Dumnezeu, si El mai face un pas inainte. Si devenirea ta e continua.
Apuci o cale care nu se epuizeaza niciodata, te creeaza si te innoieste
continuu. La fel e si in iubirea adevarata. Nu-l poti epuiza pe
celalalt, decat daca vezi din el doar exteriorul, daca divinitatea din
el ti-e indiferenta. Atunci cand pornesti impreuna la drum, descoperi
in fiecare zi alte frumuseti, alte bucurii, alte valori, care nu te
despart de celalalt, ci te unesc si mai tare. Peste flacara aia a
dragostei de la inceput se adauga intelegerea, prietenia,
iubirea.Exista trei mari virtuti: credinta, speranta, iubirea. Cand le
ai pe toate, evoluezi spiritual alaturi de celalalt. Si atunci e
splendid!

– Traim o epoca in care totul pare posibil, dar avem tot mai putine
modele si suntem tot mai dezorientati. Poate de aceea si casniciile
esueaza!
– Tinerii au nevoie de modele. Eu insumi am avut trei mentori,
de la care am invatat lucruri esentiale. Primul a fost doctorul Victor
Bojor, fratele tatalui meu, de la Gherla, Episcop de Cluj. Al doilea a
fost parintele Suciu, de la Targu Mures, preot tanar si filosof, ajuns
Episcop, a facut puscarie comunista si a fost asasinat in Sighetul
Marmatiei. De la ei am inteles cat de important e sa-ti traiesti viata
in vecinatatea lui Dumnezeu. Cat de important e sa nu uiti ca in
spatele tuturor lucrurilor care ne inconjoara, in spatele tuturor
fiintelor, se afla El. Bucuria de-a trai n-are varsta Ca cel mai
important lucru e sa iubesti si ca bucuria nu vine decat prin iubire.
„Dieu donne a ceux qui se donnent”. Dumnezeu daruieste celor care se
daruiesc! O vorba pe care o stiu de la monseniorul Ghika, cel de-al
treilea mentor spiritual al meu. Cunostea opt limbi, stia biologie,
chimie, medicina. Era dotat cu toate calitatile si virtutile si era
foarte credincios. Eram surprins sa ascult de la el niste lucruri
formidabile, despre sufletul plantelor, despre afectiunea lor, despre o
spiritualitate care exista in natura, la orice nivel. Imi vorbea despre
terapia florala, despre energiile plantelor si despre comunicarea
spirituala intre floare si om, lucru pe care il intuise in vremea aceea
doctorul Edward Bach, care instituise terapia florala. Oameni ca ei au
dus lumea inainte. Trebuie sa intelegem ca nu mai avem prea mult timp
pentru evolutie. Suntem pe buza prapastiei, lumea sta sa se prabuseasca
moral, etic si spiritual. Lipiti-va de oameni bogati spiritual! Si
ancorati-va in franghiile puternice ale iubirii si credintei, in
valorile adevarate si neschimbatoare ale vietii. Si nu mergeti chiar la
marginea prapastiei, veti vedea de departe cum multi vor incepe sa
cada. Salvarea nu mai e posibila acum prin evolutie liniara, ci prin
evolutie geometrica. 3 si cu 3 fac 6. Dar 3×3 fac 9. Si 9×9 fac 81. Nu
e suficient doar sa te aduni cu cei de o seama cu tine. Oamenii de bine
trebuie sa se inmulteasca. Sa fie tot mai multi!

– Daca inchideti ochii cateva secunde, si va ganditi la iubirea pe care ati
trait-o, ce imagine va vine in minte?
– O vad pe sotia mea, care e de o delicatete si de o finete deosebite.
O vad tinandu-ma de mana, in vacantele noastre. Nu le-am intrerupt niciodata.
Si anul acesta am fost la Vatra Dornei, am fost la Balcic si acum vom pleca la
Malaga, in Spania. Ii vad gesturile ei de tandrete, grija pentru sanatatea mea,
pentru ce pun in farfurie, ingrijorarea pentru excesele mele de scorpion, o vad cu
cat drag ma tempereaza. Si ii vad lumina iubirii din ochi.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Despre dragoste&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s