Citat

Sarbatoarea continua…


Nu stiu daca mai are cineva aceasta parere, insa in fiecare an pare a fi foarte greu sa ne desprindem de sarbatori atunci cand perioada lor trece, pentru a le lasa in urma fara nostalgie si a face  loc pentru prezent. Sa fie oare pentru ca nu stim sa facem din fiecare clipa o sarbatoare? Pentru ca ne permitem ca, doar de doua ori pe an, sa scoatem farfuriile bune, fata de masa cea frumoasa si sa asezam masa in camera de onoare a casei? Si am vorbit doar de lucrurile mici pe care le facem in perioada Sarbatorilor. Ce sa mai spunem de vizitat rudele, telefonat oamenilor dragi? Dar despre relaxare si simtit bine pur si simplu, sa aducem vorba?

Un prieten imi spunea zilele trecute ca, atunci cand tanjim mereu sa repetam o anumita experienta, nu am asimilat-o la momentul potrivit. Traducand acest lucru pe terenul subiectului nostru, poate insemna ca, atunci cand vrem sa prelungim perioada sarbatorilor nu stim sa traim cu adevarat, in interiorul nostru, ca si cum ar fi sarbatoare tot timpul? Sau ca nu am trait cu intensitate, in prezent, fiecare clipa a acelei sarbatori? Sau fiecare clipa a fiecarei zile de dinainte de sarbatori? Sau fiecare clipa dintr-o zi obisnuita? Cred ca am putea raspunde afirmativ la toate aceste intrebari.

Cred ca nu ne permitem, in viata de zi cu zi, sa ne acordam ragazul pe care ni-l acordam de Sarbatori si cred ca nu stim sa traim bucurandu-ne de cei din jur asa cum o facem atunci. Cred ca traim foarte mult in anticipari, si nu in clipa prezenta. Cred ca de-abia asteptam vacanta asociata sarbatorilor si uitam sa traim moment cu moment zilele care preced vacanta.  Apoi vrem sa vina perioada de facut curat, cand facem curat asteptam sa vina timpul pentru gatit, cand gatim bucatele alese vrem sa vina momenul pentru a le manca. Si facem asta nu pentru ca asa simtim, ci pentru ca asa se face. Si cand vine sarbatoarea, deja ne gandim la cat de obositi suntem de la atata munca si la ce ne asteapta la serviciu, si apoi concluzionam: A trecut prea repede! Asa cum concluzionam despre fiecare zi si, cand vine timpul sa tragem linie, despre viata.

Si mai cred ca ne lipseste constientizarea faptului ca viata nu se traieste din Paste in Craciun, ci pe zile. Ziua de azi se traieste pana la capat, fara a sti daca ziua de maine va mai urma sau nu. Ce semnificatie mai au sarbatorile, in acest context? Probabil cine le-a asezat in calendarul nostru a stiut ca nu vom fi in stare sa ne bucuram de viata de zi cu zi, si monotonia zilelor noastre pe Pamant trebuie sparta din cand in cand de cate un astfel de eveniment care sa ne dea ocazia sa traim asa cum ar trebui sa o facem zilnic.

Si care e diferenta intre o zi obsinuita si o zi de sarbatoare, alta decat importanta pe  care o dam noi acestor zile? Ce diferenta e intre o dimineata ploioasa de luni, in care stam inghesuiti in trafic si o dupa-amiaza insorita de Pasti in care stam la masa cu cine ne e drag si ne permitem sa ne simtim bine? La un anumit nivel, niciuna. Sunt doua clipe de viata care ne sunt date pentru a fi traite. Depinde de noi daca ne traim viata ca pe o sarbatoare sau ca si cum am fi permanent inghesuiti in trafic, intr-o dimineata ploioasa de luni.

Si mai cred ca, daca stim sa traim, orice moment – oricat de tare ar ploua si oricat de inghesuiti am fi in trafic – poate fi o sarbatoare continua a sufletului nostru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s