Citat

Eliberarea din cutie!


Tony Porter: A call to men

Sursa: http://www.ted.com/talks/lang/en/tony_porter_a_call_to_men.html

In spiritul blogului meu (care este, in principal, de informatie, si mai putin de creatie), va prezint in cele ce urmeaza, in rezumat, traducerea discursului de mai sus, despre masculinitate, feminitate, despre povara barbatilor de a fi nevoiti sa adere la ceea ce vorbitorul numeste”cutia barbatului” si despre consecintele acesteia. Un discurs sensibil al unui barbat care a ales sa iasa din cutie si sa vorbeasca despre aceasta…

“Am crescut in New York, intre Harlem si Bronx. Ca baieti, eram invatati ca barbatii trebuie sa fie tari, puternici, curajosi, dominatori, fara dureri, fara emotii, cu exceptia furiei, si obligatoriu fara frici. Ca barbatii au responsabilitati, ceea ce inseamna ca femeile nu au; ca barbatii conduc, si tu ar trebui doar sa ne urmezi si sa faci ce spunem noi; ca barbatii sunt superiori, femeile sunt inferioare; ca barbatii sunt puternici, femeile sunt slabe; ca femeile au mai putina valoare – sunt proprietatea barbatilor si sunt obiecte, in mod special obiecte sexuale.

Ulterior am aflat ca aceasta era socializarea colectiva a barbatilor, mai bine cunoscuta ca si “cutia barbatului”. Aceasta cutie de barbat are in ea toate ingredientele ce definesc barbatul. As vrea sa spun ca, fara indoiala, sunt multe lucruri minunate legate de barbat. Dar in acelasi timp, sunt multe lucruri, pur si simplu, nelalocul lor. Si chiar trebuie sa incepem sa ne uitam la ele si sa ne implicam in procesul de … redefinire a ceea ce am ajuns sa cunoastem ca barbatie.

Am 2 copii: Kendall – baiatul si Jay – fata, de 12 si respectiv 11 ani. Kendall e mai in varsta decat Jay cu 15 luni… Cand la varsta de 5-6 ani, fetita mea, Jay, venea la mine plangand, nu conta de ce plangea, se putea urca pe genunchiul meu, se putea sterge de maneca mea, si plangea pana-i trecea: “Plangi, tata are grija de tine; asta e tot ce conteaza!”

Kendall, pe de alta parte, care e doar cu 15 luni mai mare, cand venea la mine plangand, de indata ce il auzeam, mi se punea un val pe fata. Ii acordam vreo 30 secunde ceea ce inseamna ca, pana ajungea la mine, ii spuneam deja…: “De ce plangi? Tine-ti capul sus. Uita-te la mine! Explica-mi, ce s-a intamplat? Spune-mi, ce nu-i bine? Nu te pot intelege. De ce plangi?” Si din frustrarea mea, … a responsabilitatii mele de a-l construi ca barbat care sa se potriveasca acestor instructiuni …care definesc cutia de barbat, ma trezeam spunand lucruri ca “Du-te la tine in camera. Stai jos, aduna-te si intoarce-te si vorbeste-mi atunci cand imi poti vorbi ca un (ce?) barbat.” Si el avea doar 5 ani!

Si pe masura ce evoluam in viata, imi spuneam :”Dumnezeule, ce-am patit? Ce fac? De ce fac asta? “Si cand ma gandesc la ce faceam, ma gandesc la tatal meu. A fost o vreme… cand am avut o experienta foarte dureroasa in familia noastra. Fratele meu, Henry, a murit tragic cand eram adolescenti… Inmormantarea a fost… la vreo doua ore afara din oras. In timp ce ne pregateam sa ne intoarcem de la inmormantare, masinile s-au oprit la baie sa lase oamenii sa se pregateasca pentru lungul drum inapoi in oras. Si limuzina s-a golit. Mama mea, sora mea, matusa mea, toate au iesit, dar tatal meu si cu mine am ramas in limuzina. Si imediat ce-au iesit femeile, a izbucnit in plans. N-a vrut sa planga in fata mea. Dar stia ca n-o sa reuseasca sa se abtina pana in oras, si era mai bine sa fiu eu de fata, decat sa-si permita sa exprime aceste sentimente si emotii in fata femeilor. Si acesta era un barbat care, in urma cu 10 minute si-a inmormantat fiul adolescent.

Ce-mi ramane in memorie cel mai puternic e faptul ca isi cerea scuze ca plange in fata mea. Si, in acelasi timp, ma sprijinea, incurajandu-ma ca sa nu plang. Privesc acum acest lucru ca pe o frica pe care o avem ca barbati, o frica care ne paralizeaza, tinandu-ne prizonieri in aceasta cutie de barbat.

Imi amintesc un baiat de 12 ani, jucator de fotbal, pe care l-am intrebat “Cum te-ai simti daca, in fata tuturor jucatorilor, antrenorul ti-ar spune ca joci ca o fata?” Ma asteptam sa spuna ceva de genul as fi trist, furios, suparat, sau ceva de genul asta. Baiatul mi-a spus insa “M-ar distruge.” Si mi-am spus: “Doamne, daca sa fie asemanat cu o fata l-ar distruge, ce l-am invatat noi despre fete?”

Pe vremea cand aveam vreo 12 ani… in cladirea de langa cea in care locuiam era un tip numit Johnny, care avea vreo 16 ani… Si desi noi toti aveam 12 ani, el isi petrecea timpul cu noi. Dar, acest baiat avea intentii rele. Era genul de copil despre care parintii ar trebui sa se intrebe: “Ce face baiatul acesta de 16 ani cu baietii acestia de 12?” Petrecea mult timp facand rele. Era un copil cu probleme. Mama lui a murit…, tatal lui plecase si era crescut de bunica lui. Bunica avea doua slujbe, iar el statea singur acasa mult timp. Dar … noi, baietii, ne uitam cu respect la el. Era formidabil. Era strasnic. Surorile noastre spuneau “Era grozav.” Facea sex. Ne uitam toti cu respect la el.

Intr-o zi …ma cheama si imi spune: Hei, Anthony!” …“Vrei putin?” Am stiut imediat ce voia sa spuna. Pentru mine, crescand la vremea aceea, in …<cutia de barbat>, “vrei putin?” se referea la doua lucruri: sex sau droguri, si noi nu luam droguri.

Atunci cutia mea de barbat a fost imediat in pericol… nu facusem niciodata sex. Nu vorbim despre asta ca barbati. Ii spui doar celui mai bun prieten care jura sa tina secretul toata viata, referitor la prima data cand ai facut sex. Pentru tot restul lumii, ne purtam de parca am facut sex de cand aveam doi ani. Nu exista prima oara. Celalalt lucru pe care nu i-l puteam spune era ca nu voiam. Aceasta este si mai rau. Noi ar trebui sa fim mereu la panda. Femeile sunt obiecte, in special obiecte sexuale. Deci nu-i puteam spune aceasta.

Pe scurt, i-am spus lui Johnny: Da. Mi-a spus sa merg in camera lui… Pe pat era o fata din cartier… Avea 16 ani. Era goala. Era ceea ce astazi stiu ca se cheama bolnava mintal… Johnny tocmai terminase de facut sex cu ea. De fapt o violase, dar el spunea ca a facut sex. Pentru ca, desi ea nu spunea niciodata nu, nu spunea nici da vreodata. Deci, imi oferea oportunitatea sa fac acelasi lucru… Intru in camera, inchid usa. Sunt impietrit. Stau cu spatele in usa pentru ca Johnny sa nu poata da buzna in camera si sa vada ca nu fac nimic. Si stau acolo suficient de mult incat sa para ca am facut ceva. Nu mai incerc sa-mi dau seama ce sa fac, ci cum sa ies din camera. Cu cei 12 ani de intelepciune, imi desfac pantalonii, ies din camera. Si in timp ce eram cu fata in camera, Johnny era la fereastra chemand baietii sus. Acum sufrageria era plina de baieti. Era ca o camera de asteptare la medic. Si m-au intrebat cum a fost. Si le-am spus: “A fost bine.” Mi-am incheiat pantalonii in fata lor si m-am indreptat spre usa. Spun asta cu remuscare si eram plin de remuscari si la vremea aceea, dar eram nehotarat pentru ca simteam remuscare si eram incantat pentru ca n-am fost prins, dar ma simteam prost in legatura cu ce se intampla.

Aceasta frica de a iesi din cutia de barbat m-a acoperit in totalitate. Era mai important pentru mine sa ma preocup de mine si cadrul cutiei mele de barbat decat de fata aceea si ce i se intampla ei.

Vazuti colectiv, noi barbatii suntem invatati sa punem mai putina valoare in femei, sa le vedem ca proprietati si obiecte ale barbatilor. Vedem asta ca o ecuatie care egaleaza violenta impotriva femeilor. Noi ca barbati functionam pe principiul acestei socializari colective…

Centrul pentru controlul bolilor spune ca violenta barbatilor fata de femei a ajuns de proportii…, fiind preocuparea numarul 1 in sanatatea femeilor…

O iubesc nespus pe fiica mea Jay… Ce lume imi imaginez pentru ea? Am nevoie de sustinerea voastra in modul in care ne crestem fiii si ii invatam sa fie barbati: este ok sa nu fii dominator, este ok sa ai emotii si sentimente, e ok sa promovezi egalitatea, sa fii doar prieten cu femeile, sa fii intreg, iar eliberarea mea ca barbat este legata de eliberarea ta ca femeie.

Imi amintesc ca am intrebat un baietel de 9 ani: ” Cum ar fi viata pentru tine daca nu ar trebui sa aderi la aceasta cutie de barbat?” Mi-a spus: “As fi liber.”

Acest articol a fost inscris pe site-ul Most Wanted Blog in concursul Blog Power Editia a 6-a. Tema este „Ce ai face daca ai fi o zi in pielea celuilat?” si a fost propusa de Vanessa, castigatoarea editiei precedente. Mai participa la concurs „Blogul cu poezele” cu un poem frumos scris de Carmen Pricop, „Little thoughts” cu un articol sensibil postat de Cry Cri, ” „WomanWithW” pe care a scris Nuta Istrate Gangan al sau impresionant …din cand in cand…

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Eliberarea din cutie!&8221;

  1. E greu sa comentezi acest articol, caci trebuie s-o fac din pielea unei femei, care crede pana la moarte ca femeile sunt nedreptatite pe nedrept. Si ca duc in spate chiar mai multe responsabilitati decat barbatii. Este miscator cand un barbat are puterea sa vada acest lucru. Din pacate, nu putem spune acelasi lucru despre toti… poate va veni si vremea aceea… Foarte frumos!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s