Citat

Generaţia lui „Moş Gerilă” şi a „pomului de iarnă”


Sărbătorile de iarnă, adică „serbările pomului de iarnă”, începeau oficial pe 27 decembrie, când se stingeau şi pulsaţiile timide ale înăbuşitei sărbători a naşterii lui Hristos. Pentru că în ciuda discursului oficial, în aproape fiecare casă, bradul era împobodit înainte de data de 25 decembrie şi, eventual, ţinut mai departe de geam sau cu instalaţia oprită, Moş Gerilă sau Moş Crăciun – copiii avea mai mereu ezitări – venea în noaptea de Ajun, iar de Crăciun familia se reunea în jurul mesei, conform tradiţiei. Aşadar, o sărbătoare tăcută, mută, trăită în spatele uşilor închise şi al perdelelor trase.

În afara lor, Crăciunul nu exista. Este suficient să arunci o scurtă privire pe copertele revistei Cutezătorii, una dintre cele mai cunoscute în epocă, din luna decembrie: se făcea retrospectiva anului care tocmai se încheia, era anunţată terminarea trimestrului I fără niciun corigent, erau prezentate jocuri de iarnă, copii care mergeau cu Pluguşorul printre blocuri sau prin sate ori pioneri în curtea şcolii. Orice, mai puţin vreun simbol al Crăciunului. Nu naşterea lui Hristos, ci doar Revelion şi vacanţa de iarnă; nu colinde, ci poezii şi cântece închinate conducătorului iubit, tovarăşei, patriei şi bravilor eroi ai muncii; scrisori nu pentru Moş Crăciun, ci pentru Moş Gerilă, în care oricum nu puteai să ceri vreo jucărie sau vreo hăinuţă fără să aminteşti de dorinţa de a avea note bune şi o clasă fără corigenţi, deşi poate ţi-ar fi plăcut să completezi lista cu banane, portocale, ciocolată sau carne; nu brad de Crăciun, ci pom de iarnă, împodobit nu în ajunul Crăciunului, ci în seara de Anul Nou; nu un Pluguşor pentru prosperitatea gospodăriei unde făceai urarea, ci unul cu versuri schilodite în care să cânţi bunăstarea gliei şi să mulţumeşti „marelui grădinar care ne creşte cu mult har”.
„Moş Gerilă, toţi îmi spun că eşti darnic şi eşti bun…”
Lui Moş Gerilă, chiar dacă era acceptat, nu i se acorda prea multă importanţa sau, cel puţin, asta se vede în revistele pentru copii din acea perioadă. Apare reprezentat foarte rar, în anecdote sau pentru a le insufla copiilor ceea ce trebuia să aştepte de la el. Una dintre cele mai cunoscute poezii ale vremii – Scrisoare către Moş Gerilă – venea cu un mesaj clar: trebuia să te mulţumeşti cu puţin. „Moş Gerilă toţi îmi spun/ Că eşti darnic şi eşti bun/ Dar să stii mai din’ainte/ C-am fost băieţel cuminte,/ Şi mai spun aşa să ştii/Ca eu nu-ţi cer jucării/ Cum ţi-ar cere şi alţi copii./ Însă nu m-aş supăra/Dacă tot mi-ai da ceva”.
„Unui şcolar/Moş Gerilă săniuţa/ Nu i-a mai lăsat lui Zet,/C-a alunecat la vale …/Ca şi notele-n carnet”. „Moş Gerilă aceeaşi carte/Lui Dănuţ i-a dăruit,/ C-o pierdu-se pe cealaltă/Fără ca s-o fi citit”. „Am să-l rog în mod discret/Pe Gerilă, cînd va trece/Să-i aducă în carnet/Fie şi un singur zece”.

Aşa cum Moş Crăciun a fost transformat în Moş Gerilă, bradul de Crăciun a devenit pom de iarnă şi trebuia împodobit în noaptea de Anul Nou. Mai mult decât atât, tradiţia lui era împinsă atât în spaţiu, cât şi în timp. „Caleidoscop de Anul Nou. De mii de ani bradul a fost nelipsit cu ocazia sărbătorilor populare, datorită frumuseţii sale falnice, rezistenţei deosebite în faţa vitregiei naturii. Chinezii, japonezii şi alte popoare din Asia folosesc cetina de brad la sărbătoarea aşa-zisă a „lanternelor”. Şi vechii greci aduceau bradul împodobit cu panglici multicolore, la „sărbătoarea luminilor”, iar romanii împodobeau chipul lui Bachus cu ramuri de brad în care se aprindeau mici luminiţe. Dacii aveau un adevărat cult pentru brad, ale cărui centini erau folosite ca obiecte de podoabă la toate sărbătorile, la nunţi, la petreceri populare. De la romani, tradiţiile bradului au fost transmise şi altor popoare din apusul şi nordul Europei”.

„Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru (…) zile minunate/ De partid asigurate”
„După datina străbună, cu prilejul Anului Nou, în Capitală şi în judeţele ţării va avea loc Pluguşorul copiilor şi tineretului prin care tînăra generaţie a patriei îşi va manifesta dragostea şi recunoştinţa pentru minunatele condiţii de viaţă şi muncă ce le-au fost create de către partid, de către secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”.
Cum suna acest Pluguşor de recunoştinţă al copiilor şi tinerilor? Mai multe versiuni, aceeaşi idee de bază.

Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (…)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru … Pentru zile minunate/ De partid asigurate;
Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am’nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ….”


„Şi-am pornit cu noi răvaşe/prin comune şi oraşe /Cîntece şi brazi cu flori/ Pentru bravii muncitori,/Pentru mîndrii oţelari/ Şi la harnicii zidari,/ Am adus urări frumoase/Pentru inimi, pentru case/ Pentru cei de pe tractoare//Ţărănimii din ogoare,/ Patriei înfloritoare …
Şi să-i mulţumim cu drag/Cu flori albe pîn’prag/ Că ne creşte cu mult har/Ca un mare grădinar/Ceauşescu – Bucurie/Rodnicie – Românie”.

Revelionul, punctul maxim al sărbătorilor de iarnă
Pentru a compensa, Revelionul căpăta dimensiuni exagerate şi devenea cea mai importantă zi din acest interval. „Revelionul. Cuvîntul sună ca o galerie cu bolţi … peste care s-a lăsat întunericul. Ei da, acolo, undeva, la capăt, la ultima treaptă, se află EL, Revelionul.
Momentul trecerii dintre ani era exploatat propagandistic la maximum. Era prilejul de a enumera realizările Partidului şi de a stabili noi obiective pentru anul care urma să vină.

Revelionul era punctul culminat al „marelui raliu al vacanţei”, ale cărei bucurii erau, în egală măsură, exagerate. „Feericele orăşele ale copiilor îşi cheamă prietenii, patinoarele, pîrtiile de schi, bazele sportive, sălile de spectacole, bibliotecile toate sunt gata pentru mare raliu al vancaţei, în timp ce Moş Gerilă zăboveşte prin magazine, pregătindu-şi sacul cu daruri pentru serbările pomului de iarnă”.

(selectie realizata dupa: http://www.gandul.info)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s