Citat

Bomboane cu lapte


Cand intram cu mama de mana in magazin, daca ma intreba ce vreau, primul raspuns nu-l auzea. Ii raspundeam in gand, fascinata de toate nimicurile de pe rafturi si din borcanele de sticla: „Tot!”. Tot Magazinul mi-l doream. Sa raman acolo peste noapte si sa scotocesc fiecare coltisor, sa ma bucur de fiecare dulcegarie si sa miros toate pungile cu vanilie, dafin sau cuisoare. Si cutiile cu biscuiti, Doamne, cum or fi toti la gust?

V-am spus, e prima data cand marturisesc cuiva, imi doream tot magazinul. Dar mamei ii spuneam atat, bomboane. Si-mi lua de fiecare data bomboane cu lapte, maronii si lunguiete ca niste pastile mai barosane.

Mai tarziu, mi s-a intimplat asta intr-un magazin de imbracaminte de firma. L-am vrut pe tot. Nu ca sa folosesc ce e acolo, nu ca sa imbrac sacourile sau pantofii, ci asa, ca sa am magazinul meu. Imi place atat de mult, incat cred ca eu l-am facut, intr-o alta viata. Recunosc mirosul, imi este familiar, si culoarea lemnului si atingerea lanei si cureaua de piele, ca a lui tata, cu catarama de alpaca. Intr-o zi tot o sa-mi dau seama de unde am magazinul acela in minte, bucata cu bucata. De ce ma simt acolo ca acasa.

In cele mai multe magazine mi se intampla sa ametesc. Am sentimentul ca ma sufoc, imi vajaie capul si trebuie sa ies. Magazinele chinezesti sunt astfel de locuri. Nu sunt vinovati chinezii, saracii. Ei au un avant al reproducerii de marfuri, ceva de speriat. Se zbat sa traiasca. Muncesc in conditii de sclavie, iar scobitorile, ceasurile, paharele, agrafele si milioanele de sortimente de obiecte, ce vrei si ce nu vrei, le aduc bolul de orez zilnic. Din muntii de marfuri, aproape toate de o zi, reusesc sa manance si ei, aproape in fiecare zi. Magazinele chinezesti gem de marfuri colorate, aceleasi ca si in SUA (nu glumesc!) sau in Italia, Franta, Polonia ori in insulele de vacanta.

Omul isi stoarce toata fiinta lui ca sa scoata pe teava fabricii lumii obiecte cat mai multe si mai diferite. De la chinezul de uzina la creatorul de lux, toti baga in malaxor mai multe culori din care sa iasa, iata, curcubeul de taraba. Toti vor sa umple lumea cu noi si noi invelisuri de sclipici.

Dar voi nu aveti impresia stranie ca, desi obiectele care ne inconjoara sunt tot mai diferite, oamenii sunt tot mai asemanatori, mai la fel? Ca niste fake-uri/facaturi. Gandesc la fel, se misca la fel, vorbesc la fel.
Parca aud aceleasi replici, vad aceleasi gesturi. Un fel de tipare in care Dumnezeu, plictisit, ne sloboade prin tolcer in scobituri identice. Odata cu o intreaga literatura despre cum sa reusesti in viata, cum sa devii un bun comunicator, cum sa treci peste o deceptie, cum sa cuceresti fetele, cum sa te coafezi anul acesta, ce sa mananci dimineata si ce sa mananci seara, cum sa porti pantofii cu toc si pantalonii bufanti. Cum sa iubesti, cum sa avansezi in cariera si cum sa iti intelegi partenerul.

P.S.: Cred ca din magazinul lumii voi pleca tot cu bomboane cu lapte.

articol preluat de aici si adaptat 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Bomboane cu lapte&8221;

  1. Parca ai descris sentimentele mele de pe vremea in care eram „codana” .
    Si eu imi doream tot magazinul
    Si eu ametesc acum in magazinele mari, uneori, nu mereu……inca nu am gasit explicatia. Aglomeratia nu o suport in magazine gen Auchan Kaufland…..
    Si nu uit niciodata gustul bomboanelor din copilarie 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s