Citat

BANCURI


La psihiatru:
„Am venit pentru nevasta-mea. Are o idee fixa – ca cineva vrea sa-i fure rochiile.”
„Cum asa?”
„Pai, a angajat un individ pentru asta. L-am gasit ieri in sifonier.”

Care este culmea fidelitatii?
Sa schimbi trei neveste, dar sa ramai cu aceeasi amanta…

Ce face un barbat, care se gandeste la viitor?
Cumpara doua lazi de bere, nu una.

Putin catre Medvedev:
„Trebuie desfiintate fusurile orare!”
„De ce?”
„Pai, am sunat la Varsovia sa la spun condoleante
si ei imi raspund ca avionul nici n-a decolat inca…”

Doctoru’: „Suferiti de vise erotice?”
Pacientu’: „Nu, chiar imi fac placere…”

De ce prezervativele sunt transparente?
Pai, pentru saracii spermatozoizi. Daca tot nu pot iesi, macar sa vada ceva din peisaj…

Banc cu bunicuta timida

Intr-un orasel de provincie, o bunicuta de treaba, vine la proces ca martor. Sprijinita in baston, se aseaza emotionata pe scaun, cauta in geanta, isi scoate o batista pe care o plimba dintr-o mina in alta. Ca sa n-o intimideze, procurorul de caz, o ia cu blindete : -D-na Ionescu! Ma cunoasteti? Va mai aduceti aminte de mine? Am locuit pe aceeasi strada. Bunicuta se uita cu atentie la el si zice: -Da, da! Cum sa nu… Te stiu, sigur ca te stiu, de mic erai un neispravit si un mincinos, iti bati nevasta … urit din partea ta! … ai copii mari si nu te lasi de prostii! In sala rumoare, chicoteli, lumea isi da coate ….. Stupefiat , procurorul reuseste totusi sa ingaime : -Dar pe avocatul apararii il cunoasteti ? -Da …il stiu si pe el, toata viata a fost o lepra, joaca carti, vorbeste pe la spate, da …da … tot orasul il stie ca are amante, una din ele e nevasta-ta. Nu stiu cum a ajuns avocat. In sala de judecata, o tacere penibila, nici-o miscare, nimeni nu tuseste, toti asteapta urmarea. Judecatorul, palid, transpirat, ii cheama pe cei doi la bara si le spune: -Daca indrazniti s-o intrebati pe baba de mine …. v-am spart!

Un copil, la grădiniţă
Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamnă, dar sunt puse invels.
Într-adevăr, erau puse greşit. Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât sa i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis:
– Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
– Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Sa plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, in sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Si acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun pe mâini ca să poţi pleca afară!
– Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s