Imi place doar toamna cand umblu prin frunzele multe…

Pe cine si cate carari las in urma nu-mi pasa
Trec singur prin lume, desi cateodata m-apasa
Sunt vesel chiar daca stiu bine ca drumul se-nfunda
Voi merge spre zare si n-are decat sa se-ascunda

Cant fara sa-mi pese ca e cineva sa m-asculte
Imi place doar toamna cand umblu prin frunzele multe
Visez o iubire cum n-a fost si nu e
Desi tot mai rece si singur cararea ma suie

Din carti nu raman cu nimic, nu ma-nvata
Decat frumusetea padurilor cate-o povata
Mi-e sufletul pajiste, inima lunca si vie
Tristetile toate din lume mi-s scumpe, sa fie

Cand beau din intinderi si gust din incinse izvoare
Nimic nu ma-mbata mai mult decat umeda zare
De oameni mi-e drag cand departe de ei stiu ca unde
Si unde o mana invinsa de febra se-ascunde

Dar nu-i nici lumina si nu-i nici durere pe-aproape
De-aceea m-asez langa tarmul cu vise si ape
De-aceea pe cine si cate carari las in urma nu-mi pasa
Si fac numai mie si numai cu florile casa.

(Radu Stanca)

Astăzi e ziua ta: Ducu Bertzi

Cunoscutul şi apreciatul cantautor Ducu Bertzi împlineşte miercuri (21 septembrie) 56 de ani.

Ii urez si eu, alaturi de Jurnalul Naţional – de unde preiau mini-interviul de mai jos, „La mulţi ani!”.

Muzica şi poezia l-au ajutat să-şi creeze un mic univers. Luminos şi pozitiv. Un univers din care a dat şi altora…

„Cred că lumina se percepe dife­rit de la o vârstă la alta. E interesant răsăritul, e plin de speranţă, dar apusul în septembrie, în Maramureş, e de poveste. Lumina e caldă, gălbuie şi-mi dă senzaţia de mângâiere. Apusul soarelui mă împacă, mă linişteşte…

Poate peste ani va fi interesant de discutat, de remarcat faptul că am scris un număr de piese care au fost cântate, solicitate, vizionate pe youtube, deşi ele au vârsta de cel puţin un sfert de secol. «Iertările», «Focul vânăt», «Şi de-ar fi», «Floare de colţ». De ce acest fenomen? Nu ştiu exact, dar e o senzaţie de lucru bine făcut, care durează”, ne-a mărturisit sărbătoritul nostru.

Este mândru că s-a născut în Maramureş. Vine dintr-o zonă pe care puţini o cunosc profund. „Nu toată lumea trebuie să te cunoască, să te înţeleagă în totalitate. Dacă eşti perceput ca un om venit dintr-o lume aparte cred că nu e rău. Le sunt dator părinţilor mei pentru ce au făcut şi au crescut. Nu mi-aş dori să fiu altfel. Îi iubesc pe oameni, cred în ei, sunt sincer şi «răsplata» vine, nu întotdeauna cum te aştepţi, dar vine.”

Despre cântec… „Poţi cânta despre începuturi, despre încercări, despre deznădejdi şi speranţe deşarte. Poţi cânta despre toate astea cu liniştea pe care ţi-o dă faptul că ai trecut cu bine peste toate. Până la urmă, important este cât de frumoasă îţi faci trecerea prin timp. Uneori şi perioada de începuturi cu exprimări mult mai entuziaste şi mai puţin şlefuite poate fi de mare efect. Când am citit poezia lui Radu Stanca «Pe cine şi câte cărări» am realizat că acele versuri mă caracterizează foarte bine. Toată poezia, dar mai ales versurile pe care le-am ales pentru refren: «Cânt fără să-mi pese că e cineva să m-asculte/ Îmi place doar toamna când umblu prin frunzele multe/ Visez o iubire cum n-a fost şi nu e/ Deşi tot mai rece şi singur cărarea mă suie». Dacă mă uit un pic în urmă, în fiecare piesă de-a mea se regăseşte ceva din mine. Poate altfel nici nu aş fi rezonat la versurile care mi-au ieşit în cale, aparent din întâmplare.”

Sursa