Un basm japonez…


Din Japonia a venit o veste care-a cutremurat România: în patru zile au îndreptat o şosea care ajunsese vinerea trecută în formă de undă seismică. Adică nu eram noi destul de surmenaţi cu Codul Muncii – că pe de-o parte nici nu-l vrem, pe de alta nici n-avem dispoziţia necesară să ne deranjăm la protestele sindicatului. Mai vin şi japonezii cu poveşti îngrozitoare de lopată şi buldozer. Oamenii ăştia n-au nimic salarial în ei. Dacă nu se revărsa Oceanul Pacific, să le ia casele şi toyotele, întrerupeau lucrul fix două minute, cât a ţinut cutremurul secolului. După care aşteptau concediul de vară ca să-şi spună impresiile.
Ştim că naţia asta a inventat cuvântul care înseamnă „mort de muncă”.
Ştim că i-au întrebat care vrea să meargă la Cernobîl-ul japonez, să oprească radiaţia cu halatele, şi s-au bulucit voluntarii cam ca la noi când se dă zahăr de la UE. Ştim că s-au dus să oprească tsunami-ul cu baricade, înainte să le treacă prin cap: „Mă, da’ pe-acasă pe la mine, ce-o fi?” Dar (vedeţi ce-nseamnă specificul şi apucăturile locale?) nimic nu mi se pare mai impresionant decât o poveste despre asfalt.
Carevasăzică, vineri explodează sub ei 17.000 de bombe atomice, se zguduie de sare Pacificul de 10 metri şi derapează planeta 10 centimetri. După care marţi, firma unui, atenţie!, as-fal-ta-tor raportează că în patru zile a făcut ca nou un DN1 de-al lor.
Doamne, păzeşte-ne, deşi răul se pare c-a fost făcut: asta înseamnă că au muncit sâmbătă şi duminică. Când au făcut licitaţia – când au rezolvat contestaţiile? Când au semnat anexele la contract? De bani nu întreb, că are balta peşte, dar când au apucat să se dat în gât cu stenograme şi înregistrări? Când au tăiat panglica, în prezenţa premierului şi a ministrului de resort (împăratul nu frecventează, ca la noi), pentru inaugurarea primilor 50 de centimetri din lucrare? Hai, că ei încă n-au aflat că grevă înseamnă să nu munceşti, dar chiar să nu-ţi iei seama că dai la târnăcop de sâmbătă până marţi? Patronul e conştient că pentru o asemenea lucrare, în ţări mai puţin lovite de tsunami se facturează chiar şi trei ani jumate?
Singura oază de normalitate din toată Japonia tot ambasada noastră la Tokyo este. Dacă în prima şi a doua zi de la cataclism (plouă, ninge, se rupe Terra – e weekend, fraţilor) le deschideai site-ul, cea mai nouă ştire era din noiembrie. Francezii, englezii, americanii mai dădeau un sfat, mai scriau Fugiiiţi! Ai noştri, nu: calmi ca un lac japonez. La rubrica de informaţii importante ţineau „Japonia şi modernitatea: un punct de vedere românesc”, Horia Roman Patapievici, 24 februarie 2011. Şi aşa a rămas până în ziua de azi.:-))
Basm japonez: 4 zile – o şosea

(de Adrian CERCELESCU – Editura Curtea Veche)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s