Alimentatie


fiicei mele Catalina

Concret – De ce ne îngrăşăm ?

Cu riscul de a-i plictisi pe cunoscătorii acestor informaţii, vom explica cate se poate de simplu, pentru omul fara prea multe notiuni despre nutritie, care este mecanismul prin care ne ingrasam.

Metabolismul este motorul care menţine organismul în funcţiune şi este definit de totalitatea reacţiilor din organism prin care se prelucrează şi se folosesc alimentele consumate pentru a construi, a menţine şi a repara celulele, ţesuturile, organele precum şi pentru a furniza energia necesară pentru buna lor funcţionare.

Metabolismul îşi face treaba cu ajutorul glandelor şi a hormonilor secretate de acestea, cu ajutorul tubului digestiv şi al circuitului sangvin, care transportă nutrimentele procesate la celulele care au nevoie de ele.

Alimentele au în compoziţia lor nutrimente esenţiale: proteine, carbohidraţi (zaharuri) şi lipide (grăsimi), fără de care omul nu ar putea trăi. Fiecare nutriment este descompus în asa fel incat sa fie usor folosit uşor de către organism.

Atunci când consumăm carbohidraţi cum ar fi: cerealele, fructele, zahărul, cartofii, fasolea albă, legumele, în urma digestiei, carbohidraţii sunt transformaţi în glucoză (o formă simplă de zahăr) care altfel spus, este combustibilul ce ajuta la producerea energiei, dar şi principala sursă de hrană a creierului uman.

Uni carbohidrati incep a fi descompusi inainte de a ajunge in stomac, odata ce au fost dizolvati in cavitatea bucala, marea majoritate sunt digerati in stomac, pe cand o a treia categorie (mai mica ce-i drept) raman nedescompusi pana ajung in intestinul subtire.

Glucoza este absorbită în circuitul sangvin unde nu stă foarte mult (acest lucru fiind posibil doar în cazul în care organismul funcţionează perfect) înainte de a ajunge în celule. Glicemia (nivelul zahărului din sânge) creşte imediat după ce mâncăm şi dupa ce atinge punctul maxim scade. Absorbţia glucozei se realizează integral în aproximativ 30 – 60 minute după consum când se atinge de fapt şi punctul maxim al glicemiei. În acest moment, pancreasul secretă un hormon numit insulină.

Multi oameni când aud cuvântul insulină, se gândesc la diabet şi la faptul că este ceva ce are legătură doar cu cei bolnavi de diabet. În realitate, cu toţii avem nevoie de insulină. Insulina este produsă de pancreas în momentul în care acesta din urmă simte prezenţa glucozei în sânge.

Rolul insulinei este de a trimite glucoza acolo unde este nevoie imediată de ea sau de a o asimila şi stoca ulterior. Din acest motiv, imediat ce glicemia creşte peste un anumit nivel, organismul reacţionează rapid pentru a o înlătura din sânge, iar dacă organismul nu are nevoie de energie, depune glucoza sub formă de grăsime.

Cu cât pancreasul produce mai multă insulină, cu atât mai mult zahăr depozitaţi sub formă de grăsime. Acest nivel crescut de insulină mai are o consecinţă negativă şi anume: blochează procesul de descompunere a grăsimii depozitate.

Iată de ce datorită acestor funcţii de depozitare a grăsimilor, persoanele care vor să slăbească ar trebui să păstreze procesul de secreţie de insulină la niveluri scăzute. Cum puteţi face asta? Reduceţi cererea de insulină a organismului prin consumul de alimente care au un indice glicemic scăzut.

În cazul în care cantitatea de glucoză din sânge este prea ridicată, organismul se supune unor riscuri (din acest motiv diabeticii pot suferi deteriorări la nivelul nervoase oculare, renale sau arteriale).

În concluzie, dacă alimentaţia unui om este bazată în general, pe alimente ai căror carbohidrati au indice glicemic mare (cu impact mare asupra zahărului din sânge), pancreasul va secreta insulina ca să transporte glucoza spre organele care au nevoie, sau pentru a fi depozitată, fără a face însă faţă la avalanşa de glucoză ce se va transforma ulterior în grăsime. Cu timpul, acest om va ajunge să aibă sindromul metabolic (numit şi sindromul rezistenţei la insulină).

Sindromul rezistenţei la insulină este definit de practica medicala prin prezenta a cel putin 3 din criteriile de mai jos:

–   hipertensiunea arteriala
–   hiperinsulinismul
–   cresteri anormale ale colesterolului rau (LDL) si scaderea colesterolului bun (HDL)
–   obezitate

Sindromul rezistentei la insulina determină creşterea riscului de apariţie a bolilor cardio-vasculare, a diabetului zaharat de tip 2 sau a accidentelor vasculare cerebrale.

preluare de pe : http://www.fibrio.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s