Despre Educatie


Educatia in Romania, incotro?

Probabil ca multi dintre cei care vor citi acest text sunt parinti sau, daca nu, se gandesc ca pe viitor sa aiba un copil. Si, chiar daca nu se incadreaza in una din aceste doua categorii, sunt destule motive pentru care sa-si puna semne serioase de intrebare atunci cand trec pe langa o scoala: ce a ramas in 2011 din ea? O simpla cladire impartita in sali de clasa si o cancelarie, unde copiii vin ca sa aiba de unde pleca acasa sau locul unde ar trebui sa se formeze un om, locul unde caracterele se modeleaza si se pregatesc pentru lumea de maine?

Autor Anca Dumitrescu

Nivelul educatiei ne defineste pe noi ca popor. Nu imi este indiferenta soarta acestui sistem, sistem in care m-am format si care m-a ajutat sa devin ceea ce sunt astazi. Insa, daca stau sa-l analizez din perspectiva prezentului, cred cu tarie ca m-am numarat printre exceptii. Nu am avut profesori care sa ceara avantaje materiale in schimbul unor note mari, meditatii pentru a le intra in gratii sau dascali care sa faca favoritisme in functie de situatia financiara a elevului.

Nu vreau sa generalizez si sa afirm faptul ca in prezent toti dascalii fac asta. Exista si exceptii, insa de la zi la zi ele se imputineaza, iar noi suntem pusi fata in fata numai cu latura grotesca a sistemului.

Nu am cum sa nu remarc uriasa diferenta dintre ceea ce presupune o scoala care sa te ajute cu adevarat pe mai departe in viata si ceea ce se practica la noi de cativa ani incoace: examene fara nicio relevanta, un bacalaureat modificat de la an la an, un sistem care nu s-a detasat nici acum, in anul 2011, de acel mecanism de invatare rudimentar, bazat memorarea a sute de pagini, si nu pe stimularea creativitatii si libertatii de exprimare a elevilor.

Si totusi, unde am ajuns astazi? De ce actul educational devine tot mai precar de la zi la zi? In ce masura cei care trec prin scoala raman intr-adevar cu ceva dupa si aici nu ma refer doar la cunostinte, ci si la valori morale. Pentru ca un om educat si cultivat are intai de toate valori morale si principii pe care le respecta. Pe acest cumul de valori se construieste o societate, nu pe carpeli si false exemple de viata.

Mergem pe strada si dam la tot pasul de proasta crestere, nesimtire, limbaj vulgar si gesturi obscene. Si atunci, ne gandim mereu la ce nivel de educatie ne situam noi, ca natie? De ce copii de scoala generala iti lezeaza timpanul cu injuraturi murdare si comentarii rautacioase la adresa oamenilor in varsta sau elevii de liceu ies in evidenta mai mult prin modul ostentativ de a se imbraca sau afisa un telefon mobil de ultima generatie?

Cu cat nivelul educational al Romaniei descreste, cu atat mai mult scad si sansele noastre de redresare ca tara. Pentru ca ceea ce sistemul educational zamisleste reprezinta viitorul unui popor. Si daca acel produs final e defect, mediocru, lipsit de valori morale si onestitate, atunci nici nu putem avea pretentia unei evolutii.

Comparativ cu ceea ce am scris mai sus, exista putine exceptii. Iar ele se datoreaza unor dascali cu adevarat valorosi. Cat dintre ei se mai afla astazi in sistem? Cati dintre ei mai sunt dedicati acestei meserii? Dascalii sunt formatorii viitorului nostru, iar statul ii pune la zid, ca pe o categorie sociala defecta. Ei trebuie stimulati, ajutati sa evolueze, sa se perfectioneze, astfel incat actul educational sa se dezvolte odata cu ei. Nu te nasti profesor, ci devii zilnic.

Nici nu cred ca i-as putea blama, date fiind conditiile in prezent. Cu un salariu de 600-700 lei pe luna nu poti astepta ca un profesor sa munceasca cu toata abnegatia pentru a a scoate tot ce-i mai buni din elevii lui. Nu poti sa-i ceri implicare si putere de munca atunci cand remuneratia lui pe o luna este echivalenta cu pretul telefonului mobil al unui pusti de 10 ani care vine la ora lui cu lectia neinvatata, deranjeaza colegii sau raspunde obraznic cand este scos la tabla.

Si uite asa, acest cerc vicios naste repercusiuni grave in viitor. Cu un sistem educational bolnav si rudimentar nu avem cum sa ajungem la performanta, nu avem cum sa fim competitivi.

Nu am competente juridice si cu atat mai putin practice pentru a-mi spune parerea despre noua lege a educatiei. Multi o blameaza, altii spun ca e un pas inainte catre un sistem educational normal. Ramane de vazut ce efecte va produce in viitor. Insa, cred cu tarie ca un simplu act normativ nu poate reforma din temelii un sistem mancat de carii de atata amar de vreme.

De aceea astazi iti cer parerea tie: profesor, parinte, simplu cititor preocupat de starea societatii in care traieste. Cum crezi ca trebuie actionat pentru reformarea adevarata a sistemului educational din Romania? Ce ar trebui facut pentru ca scoala sa redevina acel loc in care copiii isi insusesc adevaratele valori morale, invata sa fie oameni, invata sa pretuiasca munca si puterea invataturii?

(sursa: http://www.avocatnet.ro)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s