| Copiii cresc ! Aceasta este natura lor. Pe la 16-18 ani tinerii vor sa plece, sa demonstreze… sa isi facă un drum propriu în viață.Adulții cresc… Sau cel puțin așa ar fi de dorit… După 2-3 ani de la formarea unei relații de cuplu (sau chiar mai devreme) apar nevoi de individuale … de căutare a propriului drum, de atingere a unor țeluri personale.Părinții ”cresc”… de regulă, până când dau iarăși în mintea copiilor și… le cer adulților (copiii lor biologici) să aibă grijă de ei, nu atât în sens fizic cât psihologic. Toate acestea sunt în natura umană.
Dacă ești într-o relație stabilă cu cineva, indiferent că este un membru al familiei, un prieten, asociat sau partener de viață, vine un moment în care este mai bine să îl lași pe acela să plece – fizic sau metaforic – din relația voastră. Unii se vor întoarce, alții se vor îndepărta și mai mult… Este adevărat: rupturile și despărțirile dor! 1. Asteaptă-te să primești în viața ta pe cineva care te merită Orice final de relație, creează un vid… o nevoie de umplere a vieții unui om cu prezența altcuiva. Deși nu pare, asta este o oportunitate uriașă, pentru că tu nu mai ești cel care intrase în relația precedentă… Ești un om mai bun (dacă ai învățat ce aveai de învățat) sau unul mai rigid (dacă te-ai încăpățânat să nu te schimbi). Dacă ești mai bun, vei atrage către tine persoane mai bune, oameni capabili să îți întregească personalitatea. Dacă te-ai rigidizat și te-ai baricadat în propria ta lume ideală, vei atrage în preajma ta mai ales oameni capabili să îți dea lecții de creștere… Acești războinici relaționali au menirea să străpungă platoșa ta de protecție cu viteza și precizia unui glonț tras de la mică distanță de un lunetist… Decât să fii țintă, e mai bine să fii gazdă pentru o viitoare relație frumoasă… Dar aceasta presupune să îți asumi trecutul, nu să îl arunci la gunoi ca pe un album cu pozele foștilor/fostelor… uitat în podul casei! Pune-ți o întrebare foarte simplă: care este cel mai bun lucru pe care l-am învățat din relația care tocmai s-a încheiat ? Răspunde fără grabă ! 2. Lasă moartea relației să fie nașterea individualității !! În al doilea rând, prin atitudinea afișată, un orfan relațional caută pe cineva care să îi aline suferința, nu pe un egal al său, care să îl însoțească pe drumul vieții… Decât să te arunci imediat în brațele primului om care pare să te înțeleagă, este mai bine să cauți alinare la prietenii care ți-au rămas/care te înțeleg! Ai încredere! Oricât de înnorat ar fi, soarele strălucește la fel de tare în spatele plafonului de nori, iar norii… nu sunt de piatră ! (adaptare dupa Andy Szekely – “Orfanul relational”) |
Oct30
Pingback: First Words « Gabriela Elena